Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."

duminică, 12 decembrie 2010

timing.

Strada e aglomerata, nimic neobisnuit. Pentru un inceput de zi, lumina isi facea de cap cu simturile ei. In dreptul casei 33B il vede in fiecare dimineata de luni pe baiatul ce seamana cu Adam Brody si abia se abtine sa il abordeze; instinctul ii cere un autograf macar. Se intreaba ce melodie vibreaza in castile lui; oare i-ar placea si ei? Intr-o luni, poate ii va stii playlist'ul. Pana atunci ar face bine sa isi grabeasca pasii spre cafenea.
Vava e asteptata de prietenele sale. Pana sa ajunga la ele, este singura cu gandurile ei si cu zgomotul lumii inconjuratoare. Ce este indicat sa gandeasca lunea dimineata? Planuri, ceva normal ca toti oamenii, insa nu are farmec pentru ea. Nu isi consuma energia cu astfel de inutilitati; pana sa se gandeasca la viitor, ar trebui sa isi stie prezentul. La 5 metri este o balta; sa o ocoleasca sau sa isi oglindeasca privirea in ea? O sa vada cand ajunge langa ea. ("mai am mult de mers pana acolo") Parca lipseste o adiere de vant ca sa ii completeze momentul, sa ii aduca gandul potrivit. Zambeste, in asteptare de zambete infinite si iubeste, ca sa aiba prieteni. Se lupta cu ironia sortii care o priveaza de liniste. Asta nu suporta nicicum: ca viata e mai ironica si cinica decat ea. Nu vrea sa o depaseasca, insa ar fi dragut sa mai arda din rautate. Langa balta, se hotaraste sa nu se uite in apa, caci prietenele sale erau mai importante ca o oglindire.
Cu mainile in buzunare, Vava traverseaza strada si isi scoate telefonul ca sa vada ora; a intarziat 15 minute, precum spuneam, nimic nobisnuit. Nu ii pasa de dezordinea din viata ei, isi urma calea spre o dezordine mai mare pe zi ce trecea. Are nevoie doar de prietenele ei si le are! Nu vedea cum s-ar putea dezechilibra si nu isi facea griji in privinta alegerilor gresite; intr-un final va decide, exact cum a facut cu balta. A reusit sa-si despice gandurile si fara vant, ce putea sa-i dovedeasca mai vrednic puterea? Fuguta, a parcurs si ultima straduta. Va fi iertata pentru intarziere, doar se iubesc. Asa este! Vava are prietene adevarate si asta ii face dezordinea perfecta. Face cu mana prin vitrina si deschide usa. Inauntru e aromat si cald, iar fetele emana totul!

marți, 30 noiembrie 2010

culoare-n pasi.

Astazi cerul este violet. Fara a rade, Vava isi misca greoi trupul printre asternuturi, tremurand la palpairea luminii zilei care a inceput mai repede decat trebuia. Isi aminteste ca si-a lasa fatul-frumos sa o astepte in fata blocului, dar imediat realizeaza ca s-a mutat din vis. Isi scoate talpile de sub plapuma si se uita daca mai are oja pe unghii; una da, alta ba, mereu cea mare ramane colorata. Ii zboara gandul la o cana fara fund de cafea pe care intr-o ora o va savura cu fetele. Hai sa se ridice din pat! Incet. Parca o trage inapoi. Ce idee stupida sa verifice forta gravitationala stand in picioare!asta e gandul zorilor cotidian. Si de la finetea viselor, simte fiecare firicel de praf care o atinge; ii ingreuneaza munca.
" daca imi iau rochia crem, adaug ciorapii albastri. ce tare ar fi sa imi pun sireturi fosforescente la pantofii purpurii! Doamne, tipa aia de ieri cu palaria hidoasa si acum imi intoarce stomacul pe dos. cred ca merg la alergat pe la 18:27. si daca raman fara salata verde, mananc porumb, doar il incalzesc putin la microunde. cate pagini trebuia sa citesc? am uitat sa traduc ultima pagina din jurnalul ala. pfaiiii! daca nu au azi lapte degresat la cafenea?e imposibil, nu? " balbaie in capsor cu jumatate de minte adormita. Nu se uita in oglinda decat dupa ce isi arunca apa pe fata, oricum nu s-ar vedea altceva decat parul valvoi. Si-a poreclit suvita rebela de langa urechea stanga " Pucca " ,in dimineata in care a gasit-o flirtand cu buzele ei. Efectiv, trebuie sa asculte vreo melodie.. gaseste-o pe cea potrivita. Nu ii da soarta vreun semn? Isi plimba degetele pe suprafata oglinzii, dar nu intelege de ce. mixeaza. Si se dezlantuie sunetul.
A trecut jumatate de ora de cand si-a amanat visele si are inca ochii inchisi. Merg bietele picioare, singurele, spre sifonier si mainile pipaie, pipaie, pipaie. --- Stanga catre Dreapta: " vezi ca aia e esarfa!". " poate i-o trebe si asta". " da cica simte dor de galben azi"."atunci cauta cardiganul cu dantela la gat". "mai Dreapta! nu are rost. vrea salopeta cu tricou"."zici tu? ticnita e". "eu ii dau un pulover"."s-a razgandit. ii surade rosul fustei."--- Se imbraca. Isi ia rochia albastra si ciorapii crem. Putin blush in obraji, rimel si ruj nud. toate astea pe fundalul unui sunet venit de undeva. Cu siguranta are nevoie de incaltaminte in picioare. botinele crem. E aproape gata Vava, deoarece acum ii rasare un suras pe buze- asta e 'buna dimineata, lume'. Apuca geanta, cheile, telefonul si iese. in lume,sub cerul violet. Abia acum s-a trezit.

joi, 4 noiembrie 2010

1 + 1

Baietii. Un subiect tabu 'intre fete'.
La noi in casa [ :) ], acesti indivizi intra si ies tot timpul. Aseara, fetele isi insirau doritii si nedorititii ... iar eu imi copiam cursurile de la " Lexique ". La un moment dat, Dana, in vointa ei arzatoare de a-mi compromite statutul de single, a afirmat: " Trebuie sa ii gasim lui Robert pe cineva". Un 'tragator spre inima' sau un 'maimutoi'? La ce bun cautarea disperata a unei companii doar de dragul de a o avea? Cand a incetat sa imi mai pese? cand mi-am dat seama ca niciodata nu venit cand am cautat-o si poate este un cliseu, insa a stiut cand am avut nevoie de ea pentru a aparea la usa mea. Da, "love is for free", dar nu pot sa pot sa o dau oricui .. iar de luat.. ei bine, jumatatile de masura sunt usor de obtinut, dar sunt efemere.Cateodata am impresia ca fetele sau femeile in general cred ca , nefiind fericite singure, vor fi alaturi de altcineva. Nu vad cum ai putea fi fericit si implinit cu altcineva daca persoana ta nu e cu ea insasi. Avand in vedere faptul ca nu ma cunosc pe cat as vrea eu sa ma cunosc si ca inca nu imi sunt stabilite anumite limite si un echilibru, nu cred ca as putea gasi compania care sa imi ofere ceea ce astept. Pot sa am idile, romante de cateva zile, amagiri si 'tinereturi", dar, pana la urma, fiecare participa la asa ceva pentru a umple un gol.
Fiind o artificie intr-un micut ambalaj, sunt greu de deschis, insa odata lansata in aer, va fi un minunat foc de arfiticii :) --- cum sa ma compar cu o artifie ? :))

duminică, 24 octombrie 2010

In cinstea homeostaziei.

E ciudat sa ma simt atat de ciudat... De cand am venit la Cluj astept sa mi se intample ceva WOW, ceva ce sa imi taie rasuflarea, sa imi zbuciume pana si ultimul nerv... Asteptam altceva de la orasul asta, vroiam minuni de la el; e mult spus, dar noaptea trebuia sa devina zi, iar cana de cafea sa nu aiba fund. E adevarat!Clujul mi-a schimbat intr-o luna de zile viata, dar nu si modul de a o trai. Deci, tind sa cred ca e o "schimbare stagnanta"[ :) ], fara sens bun/rau. E bine, ma simt plina de viata,mereu alaturi de prietenele mele si fara contact cu singuratatea...uneori ii simt lipsa. Eu din vara - incerc sa fug. Familia - nevoie nesecata de ai simti alaturi;sunt.dar la o distanta de 153km.
Rad mult pentru ca ma simt bine. Sunt vesela pentru ca zilele imi sunt pline de lucruri inedite. Circul pe jos ca sa respir aerul de pe stradutele clujene. Admir zambetele oamenilor ca sa mi le intiparesc in minte. Visez fericire ca sa imi hranesc trezirea. Fac lucruri noi ca sa nu am jurnalul tras la xerox. Si imi mint timpul ca sa nu mai treaca. Totusi.. e un gol. Undeva. Si nu miros esenta cu care pot sa il umplu. zumzet, desert, lacrimi, rasarit, liceu, acasa, el, dans, Paris, iubire...pot fi toate astea sau niciuna... Habarnism. Dar stiu ca e ceva. Asadar, nu dezamagita, ci in asteptare de implinire a nebuniei fara nume; Cluj!misca'ti fundul!
tic-tac.tic-tac.tic-tac
tac-tic.tac-tic.tac-tic

miercuri, 22 septembrie 2010

blondina.

imi vor lipsi certurile noastre zilnice!
Paula, sora mea.

luni, 20 septembrie 2010

un septembrie dulce.

Sa incalzesc -raceala zilelor-
!!!
+ o cafea aburinda. perfecta



luni, 13 septembrie 2010

?lene.de ce.

de ce nu scriu? pentru ca sunt egoista si tin totul pentru mine sau poate doar ma doare mana sa scriu,gura s-o deschid, gandul sa-l lungesc. am timp sa il pierd aiurea si vremea rece de afara la dispozitia mea, 24/24. deci TOAMNA.
si avand in vedere ca sunt pusa pe fapte mari, am timp de pierdut. si timp de gasit, in curand. nu imi fac griji pentru multe lucruri, sunt doar cateva chestii marunte care duc la TOT. si intr-adevar am ajuns o lenesa. de ce nu scriu. de ce nu fac nimic. de ce...


VAMA - NU AM CHEF AZI

joi, 5 august 2010

Tratament de vara.

Mi-am facut o reteta a nu-stiu-ce'ului si am incercat sa urmez tratamentul. Tratamentul nevorbitului. Nu am vorbit; nu stiu cat a durat; 1-2-3 zile. Daca tot am stat pe acasa zilele astea, hai sa stau in cochilie, nu? M-am adresat doar mie, intreband si raspunzand si pedepsind raspunsurile gresite. Chiar si raza de actiune mi-am marcat-o: camera mea si holul din fata camerei. Multa, multa agitatie... mi s-au alarmat venele, nervii, gandurile, amintirile si viziunile asupra mainelui intr-un joc poreclit in graba . Concluzii- contam pe multe.voi conta pe mine; ce am vrut, nu mai vreau. voi concepe noi vise, dorinte si le voi devora cu garnitura aceleasi pasiuni. ELE vor ramane neschimbate; restul... am chef sa schimb Totul. O noua poveste este rezultatul tratamentului.

duminică, 16 mai 2010

4 in 3 zile

3 zile magice! suntem 4. pornim la drum cu planuri marete. numai noi si lumea

e perfect. e superb. e fericire.
iubesc Clujul !!

perfectiune masurata in nebunie


duminică, 9 mai 2010

Celalalt mal

Incepu să alerge. Valurile se loveau cu zgomot de mal şi spuma sărea până la picioarele ei.Vântul vuia şi urla dinspre mare, aerul era plin de ace de gheaţă şi picături de spumă care-i biciuiau faţa şi mâinile. Işi vâri mâinile in buzunare şi cea dreaptă dădu peste ceva fin, alunecos. Işi dădu imediat seama ce era - o floricică argintie, cu petale roz-purpuriu, micute. Se opri, scoase talismanul şi-l ţinu mult timp lipit de obraz. Apoi il aruncă spre mare. Vântul il aduse insă inapoi şi talismanul căzu pe nisip la picioarele ei. Il privi, era tentant şi ii dădea fiori amintirea clipei când il primise. Il urmări până ce creasta unui val il mătura, dar il aduse inapoi. Ochii il văd iar aproape; insă nu ii mai dorea atingerea, floarea părea acum ofilită şi nu se aplecă nici de astă dată după ea. Apa se retrase strălucitoare, dezgolind nisipul, până când urmatorul val cenusiu- violet, cu spuma albă, se năpusti, alunecă până la picioarele ei, târi talismanul in mare şi il ascunse.
Parcă abia atunci se simţi eliberată şi putu să alerge mai departe.

marți, 13 aprilie 2010

cuvinte rastalmacite

citez ganduri proprii

fac abstractie de existente inutile

zambesc pe ascuns inimii mele

cred in tot , aproape ma cred

imi pulsez in palma ce am de zis

ma sparg in atatea clipe traite din plinul paharului cu fund spart

un perete ce imi arunca priviri sinucigase

elemente de non singuratate

gol inafara, rest de sentimente si totul e perfect

un diabolic fior patruns in stropul fiintei mele.obligatoriu

un infinit si o zi.sa treaca peste frumusetea dintre noi

multimea ma framanta, de ce ma cicaleste?nu o mai vreau, nici macar un strop

vreasc de vis inghetat. doar e frig
si fularul e neasortat cu primavara

ha.. oricum nimeni nu e acasa!

duminică, 21 martie 2010

cafea in 2

Cu sufletul la gura am alergat spre usa. A sunat de 3 ori; nu m-am uitat prin vizor caci stiam ce e dincolo de usa. Chipul lui mi-a confirmat. Purta blujii negri si un sacou aruncat neglijent, fular la gat, caci era o dimineata friguroasa. Abia cand m-a salutat dupa clipite multe de privit, am observat ca avea buzele crapate. Hotarasem sa bem o cafea impreuna si caldura caminului ne suradea mai mult decat o cafenea imbibata cu fum si privirile barmanitelor studente zgaindu-se de cum intri. Si iata ca simt nebunia mea, a folosit Parfumul; stie ce efecte are asupra mea. Dar stabilisem sa ma abtin, nu?
- Miroase foarte bine!
- Da, din intamplare fac cafea.
ridiculitati care altadata erau saruturi si imbratisari. Ce enervant imi parea in momentul acela! Nu putea pur si simplu sa se aseze, sa isi soarba cafeaua si sa plece? Sa nu fiu nevoita sa ii aud vocea superba dimineata si sa ii vad ochii rapitori de barbat fatal mie. Ma simt prizoniera in preajma lui, e langa mine cu atingere interzisa. Vrea sa ii povestesc de mine. Ce tampit! 'Taci din gura!!' ' de ce nu imi mai aude gandurile ca altadata?
- Somnoroasa. Uite, matinala sa fac cafea cu miros bun.
- Are gust bun.
Doar m-am trezit cu noaptea in cap sa o fac; de fapt adormisem pe la 3 cu capul pe birou si m-a trezit ceasul la 8. Cred ca inca sunt ciufulita, dar lui ii placea.
- Dar in rest de somnoroasa?
- Ma descurc. Saptamana asta am avut mai mult noroc decat cealalta. Mi-au venit idei noi si stii ca inceputul primaverii mi-e drag.
- Si tu lui.
Mda, cum ziceam.. de ce nu tace? Doar sa taca si sa fie respingator nu stie.
- Mai vrei zahar?
-Nu. Am 2 cubulete.
Si tace un minut. Parca suntem iar in pragul usii.
- Azi am sedinta foto cu 3 copilasi. Afara. Pe afara...Stii.. baloane, vata de zahar, balonase de sapun...
Imi privea gesturile. Oare are cafeaua efecte noi asupra lui?
- Sunt draguti! Au si nume frumoase.
Sorbim din cafea in acelasi timp si apoi evit sa il privesc; imi studiez suvitele reflectate in cafea.
- Crezi ca nu mai avem cuvinte de adresat? vocea mea
- Eu nu cred nimic. Vad si simt. Stam la o masa impreuna, bem cafeaua noastra in fata geamului prin care mi-ai facut cu mana de atatea ori.. Ce se poate spune mai mult de atat?
- Nimic? Doar atat? Eu in schimb cred! Am crezut mereu!
- Poate de aceea faci cafea atat de buna. Mi-a fost dor de ea.
' Idiotule!'
- Atunci bea-o pe toata!
- Totusi o sa mai las o picatura in ceasca. Sa nu te laud exagerat ca o sa crezi prea mult.
- Vezi sau simti asta?
- Esti un pitic afurisit! Picioarele m-au adus spre tine sa beau cafeaua in prezenta ta, caci lumea mi s-a schimbat si asta e lumea noastra.
Ne privim ca in vremurile bune. Se ridica brusc impingand ceasca.
- Si totusi imi vine sa urlu!
- Putem sa nu ne certam azi te rog?
- Bine ciufulito!
Pleaca. Nu tranteste usa.

sâmbătă, 20 martie 2010

Piticele mele

M-am declarat fan al stelelor. Sunt niste fiinte rabdatoare si incredibil de mici, ca mine. Imi place stilul lor de viata; sunt invizibile cand vor si fac intunericul oamenilor mai aromat de lumina. Sunt printese. Se intrec in baluri dansante si incanta priviri prin simpla lor prezenta. Un deliciu nocturn, nebunia de stele e un pazitor al viselor pana la lasarea palcului de dimineata. Scanteiaza, mangaie, locuiesc intinsul cerului. Am descoperit in ele un camarad in noaptea insomniilor; zambim si rascolim tinuturi indepartate. M-au insotit chiar si in universul meu, in evadarea mea spre libertatea simtirilor si a gandurilor.
Piticele mele imi limpezesc ziua incarcata de realitati si iata-ma pasare maiastra in bezna, o Alice in Tara Minunilor. Spun ca stelele imi apartin. Doar mie! Suntem spirite nocturne, m-au contopit cu pulberea lor. Si cand cad, le ridic pe cerul lumii mele; ce de vise stralucitoare colectez! Ma intrebi ce visez? misterul. Ma intrebi ce face misterul? noaptea. Ma intrebi cine e noaptea? eu si piticele mele.

miercuri, 3 martie 2010

snur rosu-alb.

.............. martisor.
Prima zi de primavara totodata. simt doar ce repede trece timpul! nu conteaza nimic doar razele de soare care se obisnuiesc din nou cu suvitele mele, mov acum. A fost un inceput de primavara frumos, imbucurator, m-a reinviat! cel mai frumos martisor; sa pot sa zambesc din tot sufletul si sa ating un coltisor de fericire. exista, nu trebuia sa ma fi indoit vreodata!
Am daruit martisoare, simboluri ale afectiunii si am primit la randul meu. Lumea e mai luminoasa si oamenii zambesc mai mult. E mai mult decat frumos!
[ am racit:)) , dupa marele frig, efecte intarziate asupra mea]
doar sentimente delicioase, cu un snur rosu- alb in piept cant iubirea impartasita!
Si s'a dat startul la alegerea babelor-----3! e soare, un an fericit sa am!

sâmbătă, 27 februarie 2010

13

UNU. imi chem amintirile
DOI. veghez asupra acestui trecut in care se afla un viitor
TREI. daram hotarele auto-promisiunilor
PATRU. slaba si parasita, am infinitul drept ocrotitor
CINCI. gust neobisnuitul, fara amestecul gandirii
SASE. haosul are de gand sa restabileasca ordinea
SAPTE. sunt prea dezordonata! :)
OPT. intalnesc o parada de sentimente...
NOUA. admir lumea aceasta cu valori nestatornice
ZECE. ascult fara sa aud
UNSPREZECE. refuz iubirea ce nu mi se ofera
DOISPREZECE. e dispret corectat indeajuns prin dragoste
TREISPREZECE. mi-e un dor continuu de tine

joi, 25 februarie 2010

joi, 18 februarie 2010

prima

O noua zi, o zi de joi urmata de vineri, adica maine. Saptamana aceasta am avut prima proba de bac, oral- romana. hehe! ce organizare! wow. dar a trecut cu bine, mare forfota pentru nimic . iar dragutele calificative s-au dat in functie de cat de bine stii sa vorbesti limba materna! Nu mi-am imaginat niciodata ca voi merge la bac sa vorbesc despre rolul animalelor de companie in dezvoltarea copilului. intr-adevar, un subiect de bacalaureat! daaaar, nu conteaza, sunt experimentata in vorbirea limbii romane : D
peste aceasta, s-au presarat niste zile fara ore, fara profesori/ elevi la scoala, fara sala de clasa si fara bani in portofel. nu, asta nu se pune!:D Am invatat multe lucruri saptamana asta, utile si inedite, care fara indoiala imi vor indruma pasii in viata! sa imi fie cu folos!!

miercuri, 17 februarie 2010

joi, 11 februarie 2010

oui, je suis petite!

O fatza zambind, un pitic om binedispus, un mototol radiind de optimism, o buturuga mica ce rastoarna carul mare; asta sunt eu, la petite fille, puiul de om. Mereu am fost cea mai mica din grupul din care faceam parte. Azi, la 19 ani, am 1.53. Mi-i s-a spus in multe feluri, am un jurnal doar cu porecle, unele care ma deranjau, altele acceptabile; fiecare mi-a dat un nume in functie de cat i-a permis substanta cenusie:)

Am fost complexata de inaltimea mea si poate mai sunt, nu neg, insa ceilalti mi-au impus acest complex. Defectul meu, daca asa se numeste, este vizibil si "hai sa radem putin de el"; au noroc ceilalti ca le sunt defectele ascunse si nu le vedem la o prima privire. Ochii ar trebui sa invete sa vada dincolo de aparente. Nu ma mai ating vorbele 'frumoase' ale unora; eu visez sa ma inalt, iar creierul lor mic viseaza sa devina mare. Ei vor scoate doar ce au in sine, ce poti astepta mai mult? Eu, intr-o lume atat de mare, printre atatia Guliveri si semne de intrebare, imi vad de centimetri mei. Ce conteaza ca pachetelul e mic daca incape in el tot ce trebuie si mai ramane loc. Il mangaie acelasi soare ca pe celelalte, il coloreaza un curcubeu, il uda un strop de ploaie de vara si infloreste imprastiind parfum bezmetic de ademenitor. E bine stiut ca marele e format din mic, nu invers; oceanul din picaturi de sare, cerul din stele, lanul din spice de grau, floarea din petale netede, lumea din suflete de oameni. LA PETITE FILLE vede asadar, intregul depinzand de ea. Isi stie rolul asigurat si de neinlocuit si, cu usurinta, patrunde in circuitul gasirii locului ideal.

nu va mai obositi sa ma aratati cu degetul! sunt eu, micutza care v-a depasit de mult.

sâmbătă, 6 februarie 2010

vineri, 5 februarie 2010

poezie [Octavian Paler]

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete, ale oamenilor mari si caracterelor meschine, ale profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza,
pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine
pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

joi, 4 februarie 2010

imagination

ma gandeam sa ma gandesc putin la interiorul meu. sa-i arunc o privire, tarzie de altfel. am hoinarit toata ziua, la propriu, si acum incerc sa imi incalzesc simturile si sa ajung la interior. Da, am gonit pe sub fulgii mari de zapada si intuneric, pana am dat peste sufletele ce le cautam. Azi am zambit, am zbierat, am dormit, am privit urat, am ras in hohote spre sfarsit.al zilei
Filmul ce l-am vazut asezata in doua fete, prietene, mi-a soptit imaginatie. enervanta imaginatie unora, mai ales cea pe care o invidiez ca nu am gasit-o eu prima. si cand vad lumea prin visare, ma numesc infinit, rup limitele cu cea mai mica putere. mi-i s-a intamplat de fapt, ca nu mai rabdam terminarea filmului si il produceam pe al meu, iar mai tarziu, am vazut cateva secvente din filmarile unuia dintre sufletele cautate si am realizat ce usor e sa visez, ceva complicat? RIEN. doar cand vezi limita in stanga ta, dar faci dreapta-mprejur. m-a enervat tot ce am vazut azi, adica nu m-a interesat absolut deloc. m-a enerveaza ca nu ma ajuta deloc timpul, nici lumea, nici eu, sa nu mai vreau atata bine pentru lume. ma decid imediat ce sa visez asta noapte. imediat ce inchei cu un punct.

daca vreodata o sa se termine imaginatia, am rezerve. atu. PUNCT

luni, 1 februarie 2010

simplement

nu am sa ma mai jignesc; de aceea ma simt ranita cand ma identific cu sine. Dar nu mai citesc Cioran, nu mai suport eul negandu-si umanitatea. si ma opun denepatrunsului! un soare pentru fiecare si iata cum intelegi ca-chaque jour etait fait pour etre vecu, non pour quitter ce monde-

mais, tous les etres de le terre etaient capables d'entendre en leur coeur? nu! eu am descoperit simplitatea! e atat de simpla si bine ascunsa, incat, doamne! pare straina omului prezentului. pur si simplu, simplitate ca un sunet de chitara, o foaie de jurnal ratacita, coaja de lamaie, picatura de ploaie calda, puf de papadie enervant, crenguta nou-nascuta batand in geam; nimic mai simplu decat zgomotul furtunii in noapte, timiditatea primului sarut, romanele cu final incert, pijama cu buline de vara, jucariile copilariei din pod- lucruri marunte, dar marete, nepretuite, Dar nu, astea nu conteaza. vrem doar sa ne complicam numaratele clipe de existenta. Imi vine sa plang, cum ne facem rau cu propriile maini.

poate ca simt astfel pe baza celor depanate in ultimele zile.. tzzz, da! m-am simtit bine, ieri si astazi am depanat amintiri in familie, nimic mai frumos! plus ca am persoanele dragi alaturi. simplitatea si inocenta copilariei si vremurilor apuse sunt in Mare contrast cu prezentul si astfel dau nastere nostalgiei.

sa fie considerata o simpla marturisire patetica a unui suflet indoielnic.

P.S : e vacanta

duminică, 31 ianuarie 2010




le syndrome LUNDI

cu inceputul nu rezolv nimic, mereu finalul starneste interesul. sau interesele.
Imi ticaie ceasul in cutia craniana si in negrul beznei vad acul rotindu-se in jurul unui punct rosu, de la o cifra la alta. precum oamenii, cautatori cautati de alti cautatori cautand ceea ce cautarile cauta sa caute in procesul lor de cautare. Ce tot cautam? M-am pierdut; ma mir ca nu am facut-o mai devreme! E ciudat pana la bizar cum tot caut chiar si din prisma derutarii.
M-am intins sa ma odihnesc; gasesc acest lucru uneori o slabiciune, dar azi se accepta! pt ca e luni, luni pe marti. AM SA ANULEZ ZIUA DE LUNI, sa o scot din 'existentialism'. De lunea viitoare nu mai exista luni, hotarat! Si astfel seara de duminica e mai aproape. Ceasul ticaie in locul muzicii, a povestii de noapte buna; oricum nu mi-am pus castile in urechi de ceva vreme, iar povestile de adormit sunt pentru zilele de luni. NU MAI EXISTA LUNI! tot incerc sa ii explic lui bufi, ursuletul albnegru, impaiat cu vata insufletita, de ce nu sunt stele asta noapte '' pentru ca e luni noaptea, si luni OFICIAL nu mai exista. Sper ca nu l-am ranit. ne incepem visele. Noapte buna LUNI