Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."

joi, 13 ianuarie 2011

mi-e urat sa simt frumos.

O bataie din palme si a zburat timpul liber. Acasa, tablou de familie, zumzete de pispirei, mountain russe'ul lasat in urma mea au ticait imprejurul meu la finele anului. Pana sa imi dau seama ca trebuie sa respir nou in permanenta, l-am transformat pe 1 in 2. Bagajele au stat nedesfacute pe podea, fara ca domnisoara sa le dea vreo atentie; mai mult!s-au inmultit. Simtul nu m-a inselat, adrenalina avea sa creasca. Nu a fost faptul ca ora 00 m-a gasit in tricou afara, nici ca am ramas cu vanatai pe fata de la pupaturi si imbratisari, chiar nici faptul ca tortul a fost bun ... ci faptul ca nu mi-am pus nicio dorinta, dar se pare ca cineva stie mai bine decat mine de ce am nevoie.
Poate dansul trebuia dansat si de acest inceput. Si am dansat. Am aprofundat pasii. De ce am plans? Timpul mi-a soptit sa rad nebunatic de noi. Noi, desenati de pasii cu urmele lor mov si verzi, facem pe prostii. Hotaram sa vedem alte ceruri, uite !m-ai strans in brate ... mi-ai lasat pe buze tot trecutul. Mi-ai zacut in suflu atata timp... am consumat un drog. Spre lumina insa, conteaza realitatea. A ramas parfumul in aer, acolo, pe mine. Altceva nu imi amintesc; poate a fost doar o iluzie, caci eu nu eram acolo; eram in calatoria noastra. Si nu am simtit nimic. Doar un strain care ma saruta...

CAP!