Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."

sâmbătă, 20 martie 2010

Piticele mele

M-am declarat fan al stelelor. Sunt niste fiinte rabdatoare si incredibil de mici, ca mine. Imi place stilul lor de viata; sunt invizibile cand vor si fac intunericul oamenilor mai aromat de lumina. Sunt printese. Se intrec in baluri dansante si incanta priviri prin simpla lor prezenta. Un deliciu nocturn, nebunia de stele e un pazitor al viselor pana la lasarea palcului de dimineata. Scanteiaza, mangaie, locuiesc intinsul cerului. Am descoperit in ele un camarad in noaptea insomniilor; zambim si rascolim tinuturi indepartate. M-au insotit chiar si in universul meu, in evadarea mea spre libertatea simtirilor si a gandurilor.
Piticele mele imi limpezesc ziua incarcata de realitati si iata-ma pasare maiastra in bezna, o Alice in Tara Minunilor. Spun ca stelele imi apartin. Doar mie! Suntem spirite nocturne, m-au contopit cu pulberea lor. Si cand cad, le ridic pe cerul lumii mele; ce de vise stralucitoare colectez! Ma intrebi ce visez? misterul. Ma intrebi ce face misterul? noaptea. Ma intrebi cine e noaptea? eu si piticele mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu