Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."

sâmbătă, 27 februarie 2010

13

UNU. imi chem amintirile
DOI. veghez asupra acestui trecut in care se afla un viitor
TREI. daram hotarele auto-promisiunilor
PATRU. slaba si parasita, am infinitul drept ocrotitor
CINCI. gust neobisnuitul, fara amestecul gandirii
SASE. haosul are de gand sa restabileasca ordinea
SAPTE. sunt prea dezordonata! :)
OPT. intalnesc o parada de sentimente...
NOUA. admir lumea aceasta cu valori nestatornice
ZECE. ascult fara sa aud
UNSPREZECE. refuz iubirea ce nu mi se ofera
DOISPREZECE. e dispret corectat indeajuns prin dragoste
TREISPREZECE. mi-e un dor continuu de tine

joi, 25 februarie 2010

joi, 18 februarie 2010

prima

O noua zi, o zi de joi urmata de vineri, adica maine. Saptamana aceasta am avut prima proba de bac, oral- romana. hehe! ce organizare! wow. dar a trecut cu bine, mare forfota pentru nimic . iar dragutele calificative s-au dat in functie de cat de bine stii sa vorbesti limba materna! Nu mi-am imaginat niciodata ca voi merge la bac sa vorbesc despre rolul animalelor de companie in dezvoltarea copilului. intr-adevar, un subiect de bacalaureat! daaaar, nu conteaza, sunt experimentata in vorbirea limbii romane : D
peste aceasta, s-au presarat niste zile fara ore, fara profesori/ elevi la scoala, fara sala de clasa si fara bani in portofel. nu, asta nu se pune!:D Am invatat multe lucruri saptamana asta, utile si inedite, care fara indoiala imi vor indruma pasii in viata! sa imi fie cu folos!!

miercuri, 17 februarie 2010

joi, 11 februarie 2010

oui, je suis petite!

O fatza zambind, un pitic om binedispus, un mototol radiind de optimism, o buturuga mica ce rastoarna carul mare; asta sunt eu, la petite fille, puiul de om. Mereu am fost cea mai mica din grupul din care faceam parte. Azi, la 19 ani, am 1.53. Mi-i s-a spus in multe feluri, am un jurnal doar cu porecle, unele care ma deranjau, altele acceptabile; fiecare mi-a dat un nume in functie de cat i-a permis substanta cenusie:)

Am fost complexata de inaltimea mea si poate mai sunt, nu neg, insa ceilalti mi-au impus acest complex. Defectul meu, daca asa se numeste, este vizibil si "hai sa radem putin de el"; au noroc ceilalti ca le sunt defectele ascunse si nu le vedem la o prima privire. Ochii ar trebui sa invete sa vada dincolo de aparente. Nu ma mai ating vorbele 'frumoase' ale unora; eu visez sa ma inalt, iar creierul lor mic viseaza sa devina mare. Ei vor scoate doar ce au in sine, ce poti astepta mai mult? Eu, intr-o lume atat de mare, printre atatia Guliveri si semne de intrebare, imi vad de centimetri mei. Ce conteaza ca pachetelul e mic daca incape in el tot ce trebuie si mai ramane loc. Il mangaie acelasi soare ca pe celelalte, il coloreaza un curcubeu, il uda un strop de ploaie de vara si infloreste imprastiind parfum bezmetic de ademenitor. E bine stiut ca marele e format din mic, nu invers; oceanul din picaturi de sare, cerul din stele, lanul din spice de grau, floarea din petale netede, lumea din suflete de oameni. LA PETITE FILLE vede asadar, intregul depinzand de ea. Isi stie rolul asigurat si de neinlocuit si, cu usurinta, patrunde in circuitul gasirii locului ideal.

nu va mai obositi sa ma aratati cu degetul! sunt eu, micutza care v-a depasit de mult.

sâmbătă, 6 februarie 2010

vineri, 5 februarie 2010

poezie [Octavian Paler]

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete, ale oamenilor mari si caracterelor meschine, ale profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza,
pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine
pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

joi, 4 februarie 2010

imagination

ma gandeam sa ma gandesc putin la interiorul meu. sa-i arunc o privire, tarzie de altfel. am hoinarit toata ziua, la propriu, si acum incerc sa imi incalzesc simturile si sa ajung la interior. Da, am gonit pe sub fulgii mari de zapada si intuneric, pana am dat peste sufletele ce le cautam. Azi am zambit, am zbierat, am dormit, am privit urat, am ras in hohote spre sfarsit.al zilei
Filmul ce l-am vazut asezata in doua fete, prietene, mi-a soptit imaginatie. enervanta imaginatie unora, mai ales cea pe care o invidiez ca nu am gasit-o eu prima. si cand vad lumea prin visare, ma numesc infinit, rup limitele cu cea mai mica putere. mi-i s-a intamplat de fapt, ca nu mai rabdam terminarea filmului si il produceam pe al meu, iar mai tarziu, am vazut cateva secvente din filmarile unuia dintre sufletele cautate si am realizat ce usor e sa visez, ceva complicat? RIEN. doar cand vezi limita in stanga ta, dar faci dreapta-mprejur. m-a enervat tot ce am vazut azi, adica nu m-a interesat absolut deloc. m-a enerveaza ca nu ma ajuta deloc timpul, nici lumea, nici eu, sa nu mai vreau atata bine pentru lume. ma decid imediat ce sa visez asta noapte. imediat ce inchei cu un punct.

daca vreodata o sa se termine imaginatia, am rezerve. atu. PUNCT

luni, 1 februarie 2010

simplement

nu am sa ma mai jignesc; de aceea ma simt ranita cand ma identific cu sine. Dar nu mai citesc Cioran, nu mai suport eul negandu-si umanitatea. si ma opun denepatrunsului! un soare pentru fiecare si iata cum intelegi ca-chaque jour etait fait pour etre vecu, non pour quitter ce monde-

mais, tous les etres de le terre etaient capables d'entendre en leur coeur? nu! eu am descoperit simplitatea! e atat de simpla si bine ascunsa, incat, doamne! pare straina omului prezentului. pur si simplu, simplitate ca un sunet de chitara, o foaie de jurnal ratacita, coaja de lamaie, picatura de ploaie calda, puf de papadie enervant, crenguta nou-nascuta batand in geam; nimic mai simplu decat zgomotul furtunii in noapte, timiditatea primului sarut, romanele cu final incert, pijama cu buline de vara, jucariile copilariei din pod- lucruri marunte, dar marete, nepretuite, Dar nu, astea nu conteaza. vrem doar sa ne complicam numaratele clipe de existenta. Imi vine sa plang, cum ne facem rau cu propriile maini.

poate ca simt astfel pe baza celor depanate in ultimele zile.. tzzz, da! m-am simtit bine, ieri si astazi am depanat amintiri in familie, nimic mai frumos! plus ca am persoanele dragi alaturi. simplitatea si inocenta copilariei si vremurilor apuse sunt in Mare contrast cu prezentul si astfel dau nastere nostalgiei.

sa fie considerata o simpla marturisire patetica a unui suflet indoielnic.

P.S : e vacanta