Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."

duminică, 21 martie 2010

cafea in 2

Cu sufletul la gura am alergat spre usa. A sunat de 3 ori; nu m-am uitat prin vizor caci stiam ce e dincolo de usa. Chipul lui mi-a confirmat. Purta blujii negri si un sacou aruncat neglijent, fular la gat, caci era o dimineata friguroasa. Abia cand m-a salutat dupa clipite multe de privit, am observat ca avea buzele crapate. Hotarasem sa bem o cafea impreuna si caldura caminului ne suradea mai mult decat o cafenea imbibata cu fum si privirile barmanitelor studente zgaindu-se de cum intri. Si iata ca simt nebunia mea, a folosit Parfumul; stie ce efecte are asupra mea. Dar stabilisem sa ma abtin, nu?
- Miroase foarte bine!
- Da, din intamplare fac cafea.
ridiculitati care altadata erau saruturi si imbratisari. Ce enervant imi parea in momentul acela! Nu putea pur si simplu sa se aseze, sa isi soarba cafeaua si sa plece? Sa nu fiu nevoita sa ii aud vocea superba dimineata si sa ii vad ochii rapitori de barbat fatal mie. Ma simt prizoniera in preajma lui, e langa mine cu atingere interzisa. Vrea sa ii povestesc de mine. Ce tampit! 'Taci din gura!!' ' de ce nu imi mai aude gandurile ca altadata?
- Somnoroasa. Uite, matinala sa fac cafea cu miros bun.
- Are gust bun.
Doar m-am trezit cu noaptea in cap sa o fac; de fapt adormisem pe la 3 cu capul pe birou si m-a trezit ceasul la 8. Cred ca inca sunt ciufulita, dar lui ii placea.
- Dar in rest de somnoroasa?
- Ma descurc. Saptamana asta am avut mai mult noroc decat cealalta. Mi-au venit idei noi si stii ca inceputul primaverii mi-e drag.
- Si tu lui.
Mda, cum ziceam.. de ce nu tace? Doar sa taca si sa fie respingator nu stie.
- Mai vrei zahar?
-Nu. Am 2 cubulete.
Si tace un minut. Parca suntem iar in pragul usii.
- Azi am sedinta foto cu 3 copilasi. Afara. Pe afara...Stii.. baloane, vata de zahar, balonase de sapun...
Imi privea gesturile. Oare are cafeaua efecte noi asupra lui?
- Sunt draguti! Au si nume frumoase.
Sorbim din cafea in acelasi timp si apoi evit sa il privesc; imi studiez suvitele reflectate in cafea.
- Crezi ca nu mai avem cuvinte de adresat? vocea mea
- Eu nu cred nimic. Vad si simt. Stam la o masa impreuna, bem cafeaua noastra in fata geamului prin care mi-ai facut cu mana de atatea ori.. Ce se poate spune mai mult de atat?
- Nimic? Doar atat? Eu in schimb cred! Am crezut mereu!
- Poate de aceea faci cafea atat de buna. Mi-a fost dor de ea.
' Idiotule!'
- Atunci bea-o pe toata!
- Totusi o sa mai las o picatura in ceasca. Sa nu te laud exagerat ca o sa crezi prea mult.
- Vezi sau simti asta?
- Esti un pitic afurisit! Picioarele m-au adus spre tine sa beau cafeaua in prezenta ta, caci lumea mi s-a schimbat si asta e lumea noastra.
Ne privim ca in vremurile bune. Se ridica brusc impingand ceasca.
- Si totusi imi vine sa urlu!
- Putem sa nu ne certam azi te rog?
- Bine ciufulito!
Pleaca. Nu tranteste usa.

sâmbătă, 20 martie 2010

Piticele mele

M-am declarat fan al stelelor. Sunt niste fiinte rabdatoare si incredibil de mici, ca mine. Imi place stilul lor de viata; sunt invizibile cand vor si fac intunericul oamenilor mai aromat de lumina. Sunt printese. Se intrec in baluri dansante si incanta priviri prin simpla lor prezenta. Un deliciu nocturn, nebunia de stele e un pazitor al viselor pana la lasarea palcului de dimineata. Scanteiaza, mangaie, locuiesc intinsul cerului. Am descoperit in ele un camarad in noaptea insomniilor; zambim si rascolim tinuturi indepartate. M-au insotit chiar si in universul meu, in evadarea mea spre libertatea simtirilor si a gandurilor.
Piticele mele imi limpezesc ziua incarcata de realitati si iata-ma pasare maiastra in bezna, o Alice in Tara Minunilor. Spun ca stelele imi apartin. Doar mie! Suntem spirite nocturne, m-au contopit cu pulberea lor. Si cand cad, le ridic pe cerul lumii mele; ce de vise stralucitoare colectez! Ma intrebi ce visez? misterul. Ma intrebi ce face misterul? noaptea. Ma intrebi cine e noaptea? eu si piticele mele.

miercuri, 3 martie 2010

snur rosu-alb.

.............. martisor.
Prima zi de primavara totodata. simt doar ce repede trece timpul! nu conteaza nimic doar razele de soare care se obisnuiesc din nou cu suvitele mele, mov acum. A fost un inceput de primavara frumos, imbucurator, m-a reinviat! cel mai frumos martisor; sa pot sa zambesc din tot sufletul si sa ating un coltisor de fericire. exista, nu trebuia sa ma fi indoit vreodata!
Am daruit martisoare, simboluri ale afectiunii si am primit la randul meu. Lumea e mai luminoasa si oamenii zambesc mai mult. E mai mult decat frumos!
[ am racit:)) , dupa marele frig, efecte intarziate asupra mea]
doar sentimente delicioase, cu un snur rosu- alb in piept cant iubirea impartasita!
Si s'a dat startul la alegerea babelor-----3! e soare, un an fericit sa am!