nu am sa ma mai jignesc; de aceea ma simt ranita cand ma identific cu sine. Dar nu mai citesc Cioran, nu mai suport eul negandu-si umanitatea. si ma opun denepatrunsului! un soare pentru fiecare si iata cum intelegi ca-chaque jour etait fait pour etre vecu, non pour quitter ce monde-
mais, tous les etres de le terre etaient capables d'entendre en leur coeur? nu! eu am descoperit simplitatea! e atat de simpla si bine ascunsa, incat, doamne! pare straina omului prezentului. pur si simplu, simplitate ca un sunet de chitara, o foaie de jurnal ratacita, coaja de lamaie, picatura de ploaie calda, puf de papadie enervant, crenguta nou-nascuta batand in geam; nimic mai simplu decat zgomotul furtunii in noapte, timiditatea primului sarut, romanele cu final incert, pijama cu buline de vara, jucariile copilariei din pod- lucruri marunte, dar marete, nepretuite, Dar nu, astea nu conteaza. vrem doar sa ne complicam numaratele clipe de existenta. Imi vine sa plang, cum ne facem rau cu propriile maini.
poate ca simt astfel pe baza celor depanate in ultimele zile.. tzzz, da! m-am simtit bine, ieri si astazi am depanat amintiri in familie, nimic mai frumos! plus ca am persoanele dragi alaturi. simplitatea si inocenta copilariei si vremurilor apuse sunt in Mare contrast cu prezentul si astfel dau nastere nostalgiei.
sa fie considerata o simpla marturisire patetica a unui suflet indoielnic.
P.S : e vacanta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu