Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."

marți, 13 aprilie 2010

cuvinte rastalmacite

citez ganduri proprii

fac abstractie de existente inutile

zambesc pe ascuns inimii mele

cred in tot , aproape ma cred

imi pulsez in palma ce am de zis

ma sparg in atatea clipe traite din plinul paharului cu fund spart

un perete ce imi arunca priviri sinucigase

elemente de non singuratate

gol inafara, rest de sentimente si totul e perfect

un diabolic fior patruns in stropul fiintei mele.obligatoriu

un infinit si o zi.sa treaca peste frumusetea dintre noi

multimea ma framanta, de ce ma cicaleste?nu o mai vreau, nici macar un strop

vreasc de vis inghetat. doar e frig
si fularul e neasortat cu primavara

ha.. oricum nimeni nu e acasa!