citez ganduri proprii
fac abstractie de existente inutile
zambesc pe ascuns inimii mele
cred in tot , aproape ma cred
imi pulsez in palma ce am de zis
ma sparg in atatea clipe traite din plinul paharului cu fund spart
un perete ce imi arunca priviri sinucigase
elemente de non singuratate
gol inafara, rest de sentimente si totul e perfect
un diabolic fior patruns in stropul fiintei mele.obligatoriu
un infinit si o zi.sa treaca peste frumusetea dintre noi
multimea ma framanta, de ce ma cicaleste?nu o mai vreau, nici macar un strop
vreasc de vis inghetat. doar e frig
si fularul e neasortat cu primavara
ha.. oricum nimeni nu e acasa!