Fum fara tigara.

In fiecare colt de camera se vede fum de tigara.Reflectie in oglinda, in cafea, printre particulele de praf, sub mine. NU MAI AM RABDARE!!! Caut in buzunare o cusatura rupta ca sa ajung undeva ... mai repede! Sa ajung! Dar unde? Unde ar trebui sa ajung ca sa fii acolo? In ce parte sa imi intorc privirea ca sa te vad venind, in bluji negri si descult? Sa iti aprinzi tigara stand langa mine, cu castile puse dupa ceafa, in care sa sune Nirvana ... sa stai razanad in hohote in ploaie cu mine la piept ... sa am in fiecare por de piele mirosul tau de la tricoul tau gri in care ma trezeam zi de zi ... sa nu stiu ce e dorul de tine, pentru ca esti acolo, pierdut prin bratele mele ...sa repeti dupa mine, dulce ca un copil, fiecare cuvant care suna amuzant in vocea ta ... sa iti simt in podul palmei parul sarat de un val ... sa fii Vultutul meu din nou ... sa fii Superman care nu mai pleaca, a carui pelerina s-o pun pe raftul meu, iar eu, Krytonite care sa te faca sa dansezi in mijlocul strazii ... sa fii pe partea de perna cand imi simt urechile reci, soapta, soapta, liniste ... sa iti tin capul pe genuchii mei ca sa iti numar genele ... sa ma opresti cu un sarut pe umar cand imi rod ungiile ... sa nu ma lasi ... sa mai respir !!! Am blocat geamul, sa nu iasa fumul, sa persiste in jurul meu pana ma ustura ochii. E mult si nu se vede nimic.nimic clar.nimic real. Fantasme, sunete, miresme. Si raman asa, plantata in fum, cu palma deschisa, asteptand sa simt. mai stau . Daca incepe sa ploua, voi iesi sa dansez sub picaturile de fum ... doar sa dai un semn. mai stau ...
Si-am promis ca nu mai stau. Cat sa nu mai stau?

Seara fetelor.

Jocul preferat? "Joc" inseamna niste reguli impuse, dar libertatea de a te simti in largul tau, nu? Ei bine, asta trebuie descoperit in fiecare zi, cate un nou joc. Cel putin in planul meu de bataie, in planul de a cuceri fericirea. Pas cu pas, zambet peste zambet, oftat urmat de o lacrima.

Ultimele zile le-am petrecut in depanari de amintiri, povesti din copilarie sau intamplari recente ... momente tabu ... in 'seara fetelor'. A fost ciudat sa imi deschid din nou mintea spre partea interzisa, insa se pare ca ajuta. Iar curand sper sa am puterea sa o fac fata de persoana aceea, cea care m-ar putea ajuta sa port povara si care mi-ar da mangaierea mult ravnita de fiecare data cand nu stiu cum sa o cer. SPER! Dar se va intampla. Si amintirile incep sa isi caute viitori prieteni. Isi aduc planuri. Cuvantul 'plan' e un cuvant mare pentru mine ... nu ca situatia in care tipul se ingrozeste cand ea il intreaba "ce faci maine?" , ci mai degraba ca "vrei sa impartim inghetata?". Dar am facut. Planuri. Semi. Usi de scapare imi las mereu. Dar planurile de acum chiar vreau sa iasa, nu as fugi de ele, chiar daca am un dor de duca nebun! Iar .... cum toata lumea are dreptul la 'my wish for this Christmas', acum am si eu. Sa o pun sub brad sau nu conteaza? Face parte din regulile jocului; nu cred.

Astept sa ninga. Jocul se poate juca mai bine, iar dorintele prind viata printre fulgi.

NEW AGE.

If love was a word, I don't understand. The simplest sound, With four letters.

Whatever it was, I'm over it now. With every day, It gets better.

Are you loving pain, loving the pain? And with everyday, everyday

I try to move on.
Whatever it was, There's nothing now.
You changed.New Age.

I'm walking away, From everything I had.
I need a room with new colours.
There was a time, When I didn't mind living the life of others.

So much fire that it burned my wings. Her heat was amazing.

Now I'm dreaming of the simple things. Old ways, erased.

Buze de nisip.

O poveste. Pe langa poveste; in spatele povestii .

Se spune ca povestitorul ramane singur, abandonat de personajele sale si de tot ceea ce a creat. Isi incepe fiecare dintre ele o alta fila de poveste de care sa apartina, in afara unui nor de caldura, in umbra trecutului. Treapta paradoxului - ne grabim sa indepartam clipele frumoase pe care aveam de gand sa le chemam in ajutor.
Consecinta fatala a principatului de la tarmul marii. As vrea sa pot sa ii descriu chipul, felul de a fi, dand si iar dand ocol bezmetic cerebelului meu, ca un fluture rosu de noapte; dar ma pierd la intalnirea acestor culori umede in aducerile aminte. Acest efort mi-a inghesuit puterea intr-un organ isteric si nu-mi inspira incredere. O simpla apasare ar fi suficienta pentru a elibera intrega frenezie.
Cu umerii sarutati de soare, intinsi intr-un paradis impletit al dorintei, recurgeam in spatiu si timp, la orice tertip ca sa ne putem atinge: mana lui se strecura prin nisip spre mine, degetele bronzate si subtiri se apropiau halucinate; cate un zmeu ridicat intamplator de copii ne umbrea sarutul. Nu ne putea linisti nici macar apa albastra si racoroasa sub care noi doi ne tineam inca agatati unul de altul. Tremura si fremata in timp ce eu ii sarutam coltul gurii intredeschise si lobul fierbinte al urechii.
... Fiecare moment al zilei. Fiecare vis sub soarele din miezul noptii intens colorat. Fiecare pulsatie, tusa de fantezie. Fiecare privire asupra infinitului albastru-purpuriu. Fiecare geana atinsa de buzele de nisip ... Fiecare respiratie calda pusa pe ceafa. Fiecare fior si pas facut in doi ... toate mi-au confirmat o stare vecina cu nebunia insufletita.
Rabda nebunia! Strange-o in brate, imbuiba-te cu miros ei fatal, fii dement, masochist, frumos de visator! NOI vegetam in amintirea malului oceanului, uitati de prezent, dar adorabili.

el, prietenul ...

Prietenul este cel care vine cand toti pleaca.
Prietenul te prinde de mana si iti atinge inima.
Prietenul nu iti sta in cale, doar in cazul in care se intampla sa te duci la fund.
Prietenul este cel care e langa tine cand vrei sa fii singur.
Prietenul este celalalt tu.
Prietenul este cel in prezenta caruia poti gandi cu voce tare.
Prietenul te cunoaste asa cum esti,intelege ce ai fost, accepta ce ai devenit si, cu blandete, te lasa sa cresti in continuare.
Prietenul este cel mai frumos dar pentru sufletul tau.
Prietenul este cel care sta langa tine cand ar trebui si ar vrea sa fie altundeva.
Prietenul nu trece nimic cu vederea, dar iti iarta tot.
Prietenul iti ofera sfatul si umarul sau chiar si in miez de noapte.
Prietenul iti ia apararea in public si te cearta intre patru ochi.
Prietenul ... nu are nevoie de cuvinte.

Oh Land - Perfection

... cand se gandeste ca sunt departe...

Toamna se numara amintirile verii.

Pentru un sfarsit de vara reusit, ai mereu nevoie de o vara reusita... sau cel putin niste amintiri pe care sa le consideri reusite. Ras, nopti pierdute, rasarituri castigate, dus rece, ploaie calda ... umplu un album special pe raftul de sus. Daca stau sa numar clipele fericite traite in ultimele luni, as rata o multume de cursuri la facultate --- pe care inca o vad departe de mine, desi e mai mult decat la usa . Si cand lumea iti arata ce frumoasa e , vrei sa o vezi mereu asa si ... sa o ai tot timpul prin preajma. Apare subit ... ca un soare dintre valuri. nu dispare; se ascunde. Ce am invatat ... zambetul ti-e rasplatit. exista intotdeauna un motiv sa il afisezi, chiar daca e foarte mic.

Si intru-un cufar incapator, le asez pe toate! nu sunt uitate, ignorate sau regretate ... sunt doar pastrate pentru urmatorul rasarit. amintirile. Nici nu are nevoie de cheie, caci va fi deschis foarte curand. Deoarace frumosul merita trait de nenumarate ori!

un pescarus si un vultur.

Un pescarus pe mal. doar unul ... din doi.

Intr-o dimineata vroiau sa prinda pescarusul. Dar nu s-au putut lasa de mana. El o tinea strans, ea ii saruta pleopa. Peste ei rasare soarele ... ceea ce

i-a adus impreuna. Vava isi lasa mereu capul pe pieptul lui si se cuibarea ca un copil acolo in brate. Ii puteai vedea radiind la orice pas, orice suflare si le

invidiai sclipirea din ochi.

In scurt timp au devenit de nedespartit. Dar timpul a inceput sa curga mai repede. Desi si-au lasat pasii in nisip, nu se mai puteau intoarce. Cu sarutarea proaspata pe buze, Vava urmareste cum silueta alba se pierde in noapte. O lasa ... nu are de ales. O tigara, muzica in surdina inlocuiesc rasaritul. Sa nu planga! Vulturul stie sa zboare!

sentimente avangardiste.

Iar e dimineata. Se simte singura, fara ele imprejurul ei, Vava are impresia de abandon, insa ea e cea care a plecat. Priveste rasaritul deasupra oceanului si isi aminteste toate momentele de genul acesta petrecute impreuna cu 'tristele' ei ... zambetul apare instant pe buze. Se pare ca mai nou face avioane prin somn, oare sa fie cel luat spre casa, probabil mai repede decat era programat? Anyway, nu planuieste termeni lungi, insa stie ca trebuie sa ia cateva decizii si atunci perfectionalismul ii inunda neuronii. care o fi cea corecta? pana in zorile viitoare trebuie sa faca macar un pas.

Si-a reluat vechile obiceiuri proaste si pe langa ele a adaugat o multime de elemente noi. Dar asta e Vava... aglomerat, dezordonat, zbuciumat. traseul ei. De cand a ajuns departe de ele nu s-a mai gandit nici la el; pana de curand. Si tot din cauza lor. Cum revine un capitol citit mereu in fata ochilor cititorului? nu e ideea principala, nu e punctul culminant, nici macar un aspect pozitiv... este prostie!!! Pentru ca prostia atrage mai mult. Si da, Vava il uraste. ce a facut timpul din el. ce a ramas din amintirea fat-frumosului ce ii implinea basmul odata. ce a simtit cand nu ii mai simtea suflul de odinioara langa urechea ei in orice ora din noapte. Dar ea e aici si el inca acolo, in locurile lor... sa se inchida cartea! e mai mult decat citita!

Involuntar.

Pentru o zi ca cea pe care a avut-o, se simtea bine, dar incomod. Iar avea in mana o lopata pentru a-si ingropa trecutul care iese la iveala cu o simpla adiere. Desi e grea, stie ca trebuie sa o infiga in pamant, insa e cam stangace... iarba e verde in perioada asta. Putea sa fie mereu verde, insa asa e in orice carte de geografie, 4 anotimpuri. La chimie a renuntat din liceu. O iubea, se pricepea. Acum toate s-au adunat intr-un fir de amintiri pentru care a cumparat o frumoasa cutie, cu turnul Eiffel, exact in ziua in care a visat totul.
Se aud pescarusii pe fundal. Vava crede ca poate descrie imaginea visului, dar cuvintele mereu strica farmecul. In noapte ii place sa stea in linistea beznei sa-si aminteasca forma fetei lui, blandetea pielii si a vocii. De cand a primit billetul acela, reactualizeaza simturile frumoase dintre ei, intervine pe urma prapastia cu prezentul... totul a fost declansat de vis. Se integreaza in felul ei la realitate. Oare cei din jur ii vad neapartenenta? Fiecare particica tine cu cealalta si se aduna astfel incat sa ii creeze cadrul trecut-prezent. Ar vrea sa rupa poza care a aparut din senin, dar e intangibila, mai rau decat o amintire. Si suspina. Caci ar vrea libertate. Libertate de la tot ce a avut sau nu a avut. S-a mai eliberat din greutatea lantului care o leaga, dar se intreaba cand nu o va mai rani deloc stransoarea. E aici, era mai precis, si acum e acolo. Partial aici. Si cum ceasul ei e tarziu, vrea sa ii arate ca rezista... chiar si asa ... nu au sincron la ceas. E tarziu sau devreme, depinde cum o ia fiecare. Se crapa de zi. Vava vrea sa fuga.
Noapte buna!

Curge sarea in valuri.

Peste doar un ocean, am ajuns in America. Stupoare .Chiar New York?! Si intr-un final, iar ocean. Let's enjoy the sun for a couple of months... Bine ca am venit fara costum de baie, la ce imi trebuia? Noroc ca gasim in Americuta de toate. Si cand zic de toate, as putea folosi majuscula ! Apropo, au auzit si astia de tarisoara noastra si de geniile noastre, cei mai multi intreaba de Transilvania ( yey ) . Urasc cateva lucruri pe aici, imi plac altele si raman si impartiala. Dor de casa am!evident. si parca timpul e mult pana e de mers acasa. Profitam de e avem, ca tot romanul.
Ocean City. Locatia actuala. Romani sunt la greu in orasul asta, parca s-a spart conducta. Si un surplus de rusi. Raspund de 10 ori pe zi 'no! I'm not a russian girl!' .
Cu visul american cum e? ei.... nu dejeaba e vis. asa si ramane.
Petrecerile americane? lasa de dorit. noroc cu noi romancele pe aici.
Mancare? NO ! just ice cream.
Vacanta de vara e, cica. vacanta, mai putin. dar vara indeajuns!
Pentru detalii, trebuie traita experienta americana :)

transmisie de la malul oceanului.

ce ne aduce vara 2011?

primul an de facultate. as putea sa spun atatea, insa timpul ma preseaza si oricum, ma intorc cat as clipi la 'Clujul vietii' . si la pipitzele mele . stres, caldura, batai de cap+multe batai in calorifer, tipete, somnolenta/insomnie, asteptare, 'dute-vino', bagaje, cafeaaaaaa+altceva, toate pe fond de prietenie. acum ma asteapta o vara agitata, insa frumoasa. ( I'll miss mes putes ) .

- vacanta placuta ! -

( maine seara imi iau zborul. America, here I come!!! )

au trecut sarbatorile.

vacanta . sa curga Pepsi'ul! si obsesiv...

blitz!

Parca e bine. Memoria ma asculta, iar amintirile nu mai sunt rebele. Aprilie. E luna pastelata si cu multa istorie. Totusi insomniile nu mi-au diparut; parca s-au instalat definitiv. Si asa poti exprima zeci de idei in cateva randuri.

Fa-te real,imaginarule!Iesi din mintea mea si arata lumii ce gandesc.Caci cuvintele palesc. Cate fotografii zac acolo! una peste alta, prafuite sau ceva mai noi, abstracte sau total abstracte, mici sau foarte mari. Asta e interiorul meu. plus cateva versuri de melodii. Dar incerc sa par normala, sa nu speriu lumea, aceasta minunata umanitate. Repede!apasa butonul sa faca un 'clic'---branza!!! a iesit "un chip". Ce gust are fotografia?se simte totul,orice,infinit. -mireasma, gust, sunet, textura, efect - Si iti pastreaza secretele. Le da forma, insa nu dezvaluire. Ascunde ce arata. Mananca din "mura-n gura". In final cifra va fi un numar infinit. Impecabil!

Mai am cativa pasi pana la fericirea ce o ravnesc. Pe ea o vreau! Ramane pentru mine, insa voi schimba lumea! O voi colora intr-un album.

holding the unicorn.

mi-e urat sa simt frumos.

O bataie din palme si a zburat timpul liber. Acasa, tablou de familie, zumzete de pispirei, mountain russe'ul lasat in urma mea au ticait imprejurul meu la finele anului. Pana sa imi dau seama ca trebuie sa respir nou in permanenta, l-am transformat pe 1 in 2. Bagajele au stat nedesfacute pe podea, fara ca domnisoara sa le dea vreo atentie; mai mult!s-au inmultit. Simtul nu m-a inselat, adrenalina avea sa creasca. Nu a fost faptul ca ora 00 m-a gasit in tricou afara, nici ca am ramas cu vanatai pe fata de la pupaturi si imbratisari, chiar nici faptul ca tortul a fost bun ... ci faptul ca nu mi-am pus nicio dorinta, dar se pare ca cineva stie mai bine decat mine de ce am nevoie.
Poate dansul trebuia dansat si de acest inceput. Si am dansat. Am aprofundat pasii. De ce am plans? Timpul mi-a soptit sa rad nebunatic de noi. Noi, desenati de pasii cu urmele lor mov si verzi, facem pe prostii. Hotaram sa vedem alte ceruri, uite !m-ai strans in brate ... mi-ai lasat pe buze tot trecutul. Mi-ai zacut in suflu atata timp... am consumat un drog. Spre lumina insa, conteaza realitatea. A ramas parfumul in aer, acolo, pe mine. Altceva nu imi amintesc; poate a fost doar o iluzie, caci eu nu eram acolo; eram in calatoria noastra. Si nu am simtit nimic. Doar un strain care ma saruta...

CAP!