Intr-o dimineata vroiau sa prinda pescarusul. Dar nu s-au putut lasa de mana. El o tinea strans, ea ii saruta pleopa. Peste ei rasare soarele ... ceea ce
i-a adus impreuna. Vava isi lasa mereu capul pe pieptul lui si se cuibarea ca un copil acolo in brate. Ii puteai vedea radiind la orice pas, orice suflare si le
invidiai sclipirea din ochi.
In scurt timp au devenit de nedespartit. Dar timpul a inceput sa curga mai repede. Desi si-au lasat pasii in nisip, nu se mai puteau intoarce. Cu sarutarea proaspata pe buze, Vava urmareste cum silueta alba se pierde in noapte. O lasa ... nu are de ales. O tigara, muzica in surdina inlocuiesc rasaritul. Sa nu planga! Vulturul stie sa zboare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu