désir mêlé de souvenir

visez,cu dor...

-la insomniile dulci care ma inveleau si imi purtau pasii de dans ai unor coregrafii expresive;
-la prima rochita, purtata cu drag de o fetita cu parul pana la mijlocul spatelui,rochita mea rosie;
-la diminetile cu soare,dimineti incepand cu dupa-amiaza; razele galbene mangaindu-mi suvitele aspre si ciudat de aiurea aratand;
-la pijamaua de vara, prea portocalie si bulinata, care ma insotea pe taramul luciferic sau paradisiac, depinde;
-la prima aparitie pe scena ca dansatoare, intr-o forfota si un intuneric batator la ochi; senzatii inedite! vis implinit!
-la interviurile luate oamenilor grabiti de pe strada grabita si ea, probabil spre rutina.si inghetata de dupa..
-la gandurile mult prea infantile pentru a fi atinse de rautate si viclenie, sperantele mereu vii si arzandu-mi carnea, rasaritul tuturor ideilor de afirmare in scenariu;
-la prima mea camera, camaruta in care obisnuiam sa fiu doar fetita care, uneori purta rochita rosie si care, NU, isi loveam capul de pereti, carapacea special aranjata pentru protejarea inocentei;
-la piticul care obisnuiam sa fiu nu in urma cu mult timp, pitic fara o alba-ca-zapada, insa cu o poveste adaptata la universul 'eu'
-la apa rece, care imi uda buzele intr-o zi de luni, in cautarea oazei de duminica;
-la primii pasi, primii pasi spre noile mele obiceiuri, obiceiuri oribile de altfel. rosul unghiilor in orele de istorie, asteptand sunetul acela falnic de libertate
-la toate momentele memorabile, care mi-au trezit fiorul pe piele si saruturile bezmatice ale unor baieti cu nume contemporane si plete la moda, savurate pretios si minutios, patrunse mai apoi de alte buze crapate. aerul rece de munte sau de apa sarata a marii
-la orice amintire care ma face sa ma gandesc la ea si care, indiferent de clauza, ma provoaca sa o traiesc din nou ;
-la duminicile in familie, la albumul de familie, la sanul calduros al familiei adunata in jurul bradului impodobit, la bunicul.
-la zapezile june presarate cu saniute, la painea prajita pe soba bunicilor, la jocurile de pe straduta desenata de mana de copil, la embrionul meu, la mine cu ochii albastrii, la stiloul cu care am invatat sa imi scriu gandurile, la papusa din cale afara de frumosa azezata acum pe etajera prafuita, la serialul mamei vazut in ochelarii ei,la noptile hoinarite de umbrele mele si ale lor, lor prieteni, la movul meu
-la clipele in care nu ma gandeam la toate, la nimic.