
Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."
duminică, 31 ianuarie 2010
le syndrome LUNDI
cu inceputul nu rezolv nimic, mereu finalul starneste interesul. sau interesele.
Imi ticaie ceasul in cutia craniana si in negrul beznei vad acul rotindu-se in jurul unui punct rosu, de la o cifra la alta. precum oamenii, cautatori cautati de alti cautatori cautand ceea ce cautarile cauta sa caute in procesul lor de cautare. Ce tot cautam? M-am pierdut; ma mir ca nu am facut-o mai devreme! E ciudat pana la bizar cum tot caut chiar si din prisma derutarii.
M-am intins sa ma odihnesc; gasesc acest lucru uneori o slabiciune, dar azi se accepta! pt ca e luni, luni pe marti. AM SA ANULEZ ZIUA DE LUNI, sa o scot din 'existentialism'. De lunea viitoare nu mai exista luni, hotarat! Si astfel seara de duminica e mai aproape. Ceasul ticaie in locul muzicii, a povestii de noapte buna; oricum nu mi-am pus castile in urechi de ceva vreme, iar povestile de adormit sunt pentru zilele de luni. NU MAI EXISTA LUNI! tot incerc sa ii explic lui bufi, ursuletul albnegru, impaiat cu vata insufletita, de ce nu sunt stele asta noapte '' pentru ca e luni noaptea, si luni OFICIAL nu mai exista. Sper ca nu l-am ranit. ne incepem visele. Noapte buna LUNI
Imi ticaie ceasul in cutia craniana si in negrul beznei vad acul rotindu-se in jurul unui punct rosu, de la o cifra la alta. precum oamenii, cautatori cautati de alti cautatori cautand ceea ce cautarile cauta sa caute in procesul lor de cautare. Ce tot cautam? M-am pierdut; ma mir ca nu am facut-o mai devreme! E ciudat pana la bizar cum tot caut chiar si din prisma derutarii.
M-am intins sa ma odihnesc; gasesc acest lucru uneori o slabiciune, dar azi se accepta! pt ca e luni, luni pe marti. AM SA ANULEZ ZIUA DE LUNI, sa o scot din 'existentialism'. De lunea viitoare nu mai exista luni, hotarat! Si astfel seara de duminica e mai aproape. Ceasul ticaie in locul muzicii, a povestii de noapte buna; oricum nu mi-am pus castile in urechi de ceva vreme, iar povestile de adormit sunt pentru zilele de luni. NU MAI EXISTA LUNI! tot incerc sa ii explic lui bufi, ursuletul albnegru, impaiat cu vata insufletita, de ce nu sunt stele asta noapte '' pentru ca e luni noaptea, si luni OFICIAL nu mai exista. Sper ca nu l-am ranit. ne incepem visele. Noapte buna LUNI
luni, 21 decembrie 2009
nouveau manteau blanc
Suntem albi din nou. Stiu ca iarna trebuia sa vina, dar ma intrebam daca va veni goala. e chiar minunata natura alba, acoperisurile cu un strat generos, stralucitor de zapada ma fascineaza! am dat peste atatea imagini fugitive pe geamul masinii, incat pozele nu au putut face fata. sa ai un paradis la picioare si sa il distrugi... umanitatea. Turlele bisericilor aure, copacii zdrentuiti monstrii sticlosi, banca batranilor masa tacerii, campul intins plapuma alba efemera, oamenii actori grabiti...
Adoram sa fac ingerasi,oameni de zapada cu caciula mov si nas stramb de morcov, sa patinez pe cea mai subtire gheata, sa iau saniuta in spinare si sa o cobor pe deal,asteptand sa urce singura, sa primesc micuta bataie cu bulgari in schimbul uneia mari, sa aud pruncimea urland 'partie!' in bezna si sa sar intr-o groapa cu zapada ca pe o saltea moale. Se adauga spiritul sarbatorilor si mirosul de caldura al familiei si prietenilor. Erau vremuri in care nu doar il adulmecam, il imbratisam. Simteam iubirea, bucuria, sprijinul, copilaria, viata, mangaierea, frumosul, implinirea. Toate veneau cu prima ninsoare. De data aceasta, stelutele inghetate nu au venit pentru mine.
i-am zis ingerului meu ca abia astept sa radem de prezentul asta!:)
E frig rau afara!
Adoram sa fac ingerasi,oameni de zapada cu caciula mov si nas stramb de morcov, sa patinez pe cea mai subtire gheata, sa iau saniuta in spinare si sa o cobor pe deal,asteptand sa urce singura, sa primesc micuta bataie cu bulgari in schimbul uneia mari, sa aud pruncimea urland 'partie!' in bezna si sa sar intr-o groapa cu zapada ca pe o saltea moale. Se adauga spiritul sarbatorilor si mirosul de caldura al familiei si prietenilor. Erau vremuri in care nu doar il adulmecam, il imbratisam. Simteam iubirea, bucuria, sprijinul, copilaria, viata, mangaierea, frumosul, implinirea. Toate veneau cu prima ninsoare. De data aceasta, stelutele inghetate nu au venit pentru mine.
i-am zis ingerului meu ca abia astept sa radem de prezentul asta!:)
E frig rau afara!
miercuri, 2 decembrie 2009
miercuri, 25 noiembrie 2009
désir mêlé de souvenir
visez,cu dor...
-la insomniile dulci care ma inveleau si imi purtau pasii de dans ai unor coregrafii expresive;
-la prima rochita, purtata cu drag de o fetita cu parul pana la mijlocul spatelui,rochita mea rosie;
-la diminetile cu soare,dimineti incepand cu dupa-amiaza; razele galbene mangaindu-mi suvitele aspre si ciudat de aiurea aratand;
-la pijamaua de vara, prea portocalie si bulinata, care ma insotea pe taramul luciferic sau paradisiac, depinde;
-la prima aparitie pe scena ca dansatoare, intr-o forfota si un intuneric batator la ochi; senzatii inedite! vis implinit!
-la interviurile luate oamenilor grabiti de pe strada grabita si ea, probabil spre rutina.si inghetata de dupa..
-la gandurile mult prea infantile pentru a fi atinse de rautate si viclenie, sperantele mereu vii si arzandu-mi carnea, rasaritul tuturor ideilor de afirmare in scenariu;
-la prima mea camera, camaruta in care obisnuiam sa fiu doar fetita care, uneori purta rochita rosie si care, NU, isi loveam capul de pereti, carapacea special aranjata pentru protejarea inocentei;
-la piticul care obisnuiam sa fiu nu in urma cu mult timp, pitic fara o alba-ca-zapada, insa cu o poveste adaptata la universul 'eu'
-la apa rece, care imi uda buzele intr-o zi de luni, in cautarea oazei de duminica;
-la primii pasi, primii pasi spre noile mele obiceiuri, obiceiuri oribile de altfel. rosul unghiilor in orele de istorie, asteptand sunetul acela falnic de libertate
-la toate momentele memorabile, care mi-au trezit fiorul pe piele si saruturile bezmatice ale unor baieti cu nume contemporane si plete la moda, savurate pretios si minutios, patrunse mai apoi de alte buze crapate. aerul rece de munte sau de apa sarata a marii
-la orice amintire care ma face sa ma gandesc la ea si care, indiferent de clauza, ma provoaca sa o traiesc din nou ;
-la duminicile in familie, la albumul de familie, la sanul calduros al familiei adunata in jurul bradului impodobit, la bunicul.
-la zapezile june presarate cu saniute, la painea prajita pe soba bunicilor, la jocurile de pe straduta desenata de mana de copil, la embrionul meu, la mine cu ochii albastrii, la stiloul cu care am invatat sa imi scriu gandurile, la papusa din cale afara de frumosa azezata acum pe etajera prafuita, la serialul mamei vazut in ochelarii ei,la noptile hoinarite de umbrele mele si ale lor, lor prieteni, la movul meu
-la clipele in care nu ma gandeam la toate, la nimic.
-la insomniile dulci care ma inveleau si imi purtau pasii de dans ai unor coregrafii expresive;
-la prima rochita, purtata cu drag de o fetita cu parul pana la mijlocul spatelui,rochita mea rosie;
-la diminetile cu soare,dimineti incepand cu dupa-amiaza; razele galbene mangaindu-mi suvitele aspre si ciudat de aiurea aratand;
-la pijamaua de vara, prea portocalie si bulinata, care ma insotea pe taramul luciferic sau paradisiac, depinde;
-la prima aparitie pe scena ca dansatoare, intr-o forfota si un intuneric batator la ochi; senzatii inedite! vis implinit!
-la interviurile luate oamenilor grabiti de pe strada grabita si ea, probabil spre rutina.si inghetata de dupa..
-la gandurile mult prea infantile pentru a fi atinse de rautate si viclenie, sperantele mereu vii si arzandu-mi carnea, rasaritul tuturor ideilor de afirmare in scenariu;
-la prima mea camera, camaruta in care obisnuiam sa fiu doar fetita care, uneori purta rochita rosie si care, NU, isi loveam capul de pereti, carapacea special aranjata pentru protejarea inocentei;
-la piticul care obisnuiam sa fiu nu in urma cu mult timp, pitic fara o alba-ca-zapada, insa cu o poveste adaptata la universul 'eu'
-la apa rece, care imi uda buzele intr-o zi de luni, in cautarea oazei de duminica;
-la primii pasi, primii pasi spre noile mele obiceiuri, obiceiuri oribile de altfel. rosul unghiilor in orele de istorie, asteptand sunetul acela falnic de libertate
-la toate momentele memorabile, care mi-au trezit fiorul pe piele si saruturile bezmatice ale unor baieti cu nume contemporane si plete la moda, savurate pretios si minutios, patrunse mai apoi de alte buze crapate. aerul rece de munte sau de apa sarata a marii
-la orice amintire care ma face sa ma gandesc la ea si care, indiferent de clauza, ma provoaca sa o traiesc din nou ;
-la duminicile in familie, la albumul de familie, la sanul calduros al familiei adunata in jurul bradului impodobit, la bunicul.
-la zapezile june presarate cu saniute, la painea prajita pe soba bunicilor, la jocurile de pe straduta desenata de mana de copil, la embrionul meu, la mine cu ochii albastrii, la stiloul cu care am invatat sa imi scriu gandurile, la papusa din cale afara de frumosa azezata acum pe etajera prafuita, la serialul mamei vazut in ochelarii ei,la noptile hoinarite de umbrele mele si ale lor, lor prieteni, la movul meu
-la clipele in care nu ma gandeam la toate, la nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

.jpg)


