
Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."
sâmbătă, 12 iunie 2010
duminică, 16 mai 2010
4 in 3 zile
3 zile magice! suntem 4. pornim la drum cu planuri marete. numai noi si lumea
e perfect. e superb. e fericire.
iubesc Clujul !!
e perfect. e superb. e fericire.
iubesc Clujul !!
duminică, 9 mai 2010
Celalalt mal
Incepu să alerge. Valurile se loveau cu zgomot de mal şi spuma sărea până la picioarele ei.Vântul vuia şi urla dinspre mare, aerul era plin de ace de gheaţă şi picături de spumă care-i biciuiau faţa şi mâinile. Işi vâri mâinile in buzunare şi cea dreaptă dădu peste ceva fin, alunecos. Işi dădu imediat seama ce era - o floricică argintie, cu petale roz-purpuriu, micute. Se opri, scoase talismanul şi-l ţinu mult timp lipit de obraz. Apoi il aruncă spre mare. Vântul il aduse insă inapoi şi talismanul căzu pe nisip la picioarele ei. Il privi, era tentant şi ii dădea fiori amintirea clipei când il primise. Il urmări până ce creasta unui val il mătura, dar il aduse inapoi. Ochii il văd iar aproape; insă nu ii mai dorea atingerea, floarea părea acum ofilită şi nu se aplecă nici de astă dată după ea. Apa se retrase strălucitoare, dezgolind nisipul, până când urmatorul val cenusiu- violet, cu spuma albă, se năpusti, alunecă până la picioarele ei, târi talismanul in mare şi il ascunse.
Parcă abia atunci se simţi eliberată şi putu să alerge mai departe.
Parcă abia atunci se simţi eliberată şi putu să alerge mai departe.
sâmbătă, 1 mai 2010
marți, 13 aprilie 2010
cuvinte rastalmacite
citez ganduri proprii
fac abstractie de existente inutile
zambesc pe ascuns inimii mele
cred in tot , aproape ma cred
imi pulsez in palma ce am de zis
ma sparg in atatea clipe traite din plinul paharului cu fund spart
un perete ce imi arunca priviri sinucigase
elemente de non singuratate
gol inafara, rest de sentimente si totul e perfect
un diabolic fior patruns in stropul fiintei mele.obligatoriu
un infinit si o zi.sa treaca peste frumusetea dintre noi
multimea ma framanta, de ce ma cicaleste?nu o mai vreau, nici macar un strop
vreasc de vis inghetat. doar e frig
si fularul e neasortat cu primavara
ha.. oricum nimeni nu e acasa!
fac abstractie de existente inutile
zambesc pe ascuns inimii mele
cred in tot , aproape ma cred
imi pulsez in palma ce am de zis
ma sparg in atatea clipe traite din plinul paharului cu fund spart
un perete ce imi arunca priviri sinucigase
elemente de non singuratate
gol inafara, rest de sentimente si totul e perfect
un diabolic fior patruns in stropul fiintei mele.obligatoriu
un infinit si o zi.sa treaca peste frumusetea dintre noi
multimea ma framanta, de ce ma cicaleste?nu o mai vreau, nici macar un strop
vreasc de vis inghetat. doar e frig
si fularul e neasortat cu primavara
ha.. oricum nimeni nu e acasa!
duminică, 21 martie 2010
cafea in 2
Cu sufletul la gura am alergat spre usa. A sunat de 3 ori; nu m-am uitat prin vizor caci stiam ce e dincolo de usa. Chipul lui mi-a confirmat. Purta blujii negri si un sacou aruncat neglijent, fular la gat, caci era o dimineata friguroasa. Abia cand m-a salutat dupa clipite multe de privit, am observat ca avea buzele crapate. Hotarasem sa bem o cafea impreuna si caldura caminului ne suradea mai mult decat o cafenea imbibata cu fum si privirile barmanitelor studente zgaindu-se de cum intri. Si iata ca simt nebunia mea, a folosit Parfumul; stie ce efecte are asupra mea. Dar stabilisem sa ma abtin, nu?
- Miroase foarte bine!
- Da, din intamplare fac cafea.
ridiculitati care altadata erau saruturi si imbratisari. Ce enervant imi parea in momentul acela! Nu putea pur si simplu sa se aseze, sa isi soarba cafeaua si sa plece? Sa nu fiu nevoita sa ii aud vocea superba dimineata si sa ii vad ochii rapitori de barbat fatal mie. Ma simt prizoniera in preajma lui, e langa mine cu atingere interzisa. Vrea sa ii povestesc de mine. Ce tampit! 'Taci din gura!!' ' de ce nu imi mai aude gandurile ca altadata?
- Somnoroasa. Uite, matinala sa fac cafea cu miros bun.
- Are gust bun.
Doar m-am trezit cu noaptea in cap sa o fac; de fapt adormisem pe la 3 cu capul pe birou si m-a trezit ceasul la 8. Cred ca inca sunt ciufulita, dar lui ii placea.
- Dar in rest de somnoroasa?
- Ma descurc. Saptamana asta am avut mai mult noroc decat cealalta. Mi-au venit idei noi si stii ca inceputul primaverii mi-e drag.
- Si tu lui.
Mda, cum ziceam.. de ce nu tace? Doar sa taca si sa fie respingator nu stie.
- Mai vrei zahar?
-Nu. Am 2 cubulete.
Si tace un minut. Parca suntem iar in pragul usii.
- Azi am sedinta foto cu 3 copilasi. Afara. Pe afara...Stii.. baloane, vata de zahar, balonase de sapun...
Imi privea gesturile. Oare are cafeaua efecte noi asupra lui?
- Sunt draguti! Au si nume frumoase.
Sorbim din cafea in acelasi timp si apoi evit sa il privesc; imi studiez suvitele reflectate in cafea.
- Crezi ca nu mai avem cuvinte de adresat? vocea mea
- Eu nu cred nimic. Vad si simt. Stam la o masa impreuna, bem cafeaua noastra in fata geamului prin care mi-ai facut cu mana de atatea ori.. Ce se poate spune mai mult de atat?
- Nimic? Doar atat? Eu in schimb cred! Am crezut mereu!
- Poate de aceea faci cafea atat de buna. Mi-a fost dor de ea.
' Idiotule!'
- Atunci bea-o pe toata!
- Totusi o sa mai las o picatura in ceasca. Sa nu te laud exagerat ca o sa crezi prea mult.
- Vezi sau simti asta?
- Esti un pitic afurisit! Picioarele m-au adus spre tine sa beau cafeaua in prezenta ta, caci lumea mi s-a schimbat si asta e lumea noastra.
Ne privim ca in vremurile bune. Se ridica brusc impingand ceasca.
- Si totusi imi vine sa urlu!
- Putem sa nu ne certam azi te rog?
- Bine ciufulito!
Pleaca. Nu tranteste usa.
- Miroase foarte bine!
- Da, din intamplare fac cafea.
ridiculitati care altadata erau saruturi si imbratisari. Ce enervant imi parea in momentul acela! Nu putea pur si simplu sa se aseze, sa isi soarba cafeaua si sa plece? Sa nu fiu nevoita sa ii aud vocea superba dimineata si sa ii vad ochii rapitori de barbat fatal mie. Ma simt prizoniera in preajma lui, e langa mine cu atingere interzisa. Vrea sa ii povestesc de mine. Ce tampit! 'Taci din gura!!' ' de ce nu imi mai aude gandurile ca altadata?
- Somnoroasa. Uite, matinala sa fac cafea cu miros bun.
- Are gust bun.
Doar m-am trezit cu noaptea in cap sa o fac; de fapt adormisem pe la 3 cu capul pe birou si m-a trezit ceasul la 8. Cred ca inca sunt ciufulita, dar lui ii placea.
- Dar in rest de somnoroasa?
- Ma descurc. Saptamana asta am avut mai mult noroc decat cealalta. Mi-au venit idei noi si stii ca inceputul primaverii mi-e drag.
- Si tu lui.
Mda, cum ziceam.. de ce nu tace? Doar sa taca si sa fie respingator nu stie.
- Mai vrei zahar?
-Nu. Am 2 cubulete.
Si tace un minut. Parca suntem iar in pragul usii.
- Azi am sedinta foto cu 3 copilasi. Afara. Pe afara...Stii.. baloane, vata de zahar, balonase de sapun...
Imi privea gesturile. Oare are cafeaua efecte noi asupra lui?
- Sunt draguti! Au si nume frumoase.
Sorbim din cafea in acelasi timp si apoi evit sa il privesc; imi studiez suvitele reflectate in cafea.
- Crezi ca nu mai avem cuvinte de adresat? vocea mea
- Eu nu cred nimic. Vad si simt. Stam la o masa impreuna, bem cafeaua noastra in fata geamului prin care mi-ai facut cu mana de atatea ori.. Ce se poate spune mai mult de atat?
- Nimic? Doar atat? Eu in schimb cred! Am crezut mereu!
- Poate de aceea faci cafea atat de buna. Mi-a fost dor de ea.
' Idiotule!'
- Atunci bea-o pe toata!
- Totusi o sa mai las o picatura in ceasca. Sa nu te laud exagerat ca o sa crezi prea mult.
- Vezi sau simti asta?
- Esti un pitic afurisit! Picioarele m-au adus spre tine sa beau cafeaua in prezenta ta, caci lumea mi s-a schimbat si asta e lumea noastra.
Ne privim ca in vremurile bune. Se ridica brusc impingand ceasca.
- Si totusi imi vine sa urlu!
- Putem sa nu ne certam azi te rog?
- Bine ciufulito!
Pleaca. Nu tranteste usa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

