au trecut sarbatorile.

vacanta . sa curga Pepsi'ul! si obsesiv...

blitz!

Parca e bine. Memoria ma asculta, iar amintirile nu mai sunt rebele. Aprilie. E luna pastelata si cu multa istorie. Totusi insomniile nu mi-au diparut; parca s-au instalat definitiv. Si asa poti exprima zeci de idei in cateva randuri.

Fa-te real,imaginarule!Iesi din mintea mea si arata lumii ce gandesc.Caci cuvintele palesc. Cate fotografii zac acolo! una peste alta, prafuite sau ceva mai noi, abstracte sau total abstracte, mici sau foarte mari. Asta e interiorul meu. plus cateva versuri de melodii. Dar incerc sa par normala, sa nu speriu lumea, aceasta minunata umanitate. Repede!apasa butonul sa faca un 'clic'---branza!!! a iesit "un chip". Ce gust are fotografia?se simte totul,orice,infinit. -mireasma, gust, sunet, textura, efect - Si iti pastreaza secretele. Le da forma, insa nu dezvaluire. Ascunde ce arata. Mananca din "mura-n gura". In final cifra va fi un numar infinit. Impecabil!

Mai am cativa pasi pana la fericirea ce o ravnesc. Pe ea o vreau! Ramane pentru mine, insa voi schimba lumea! O voi colora intr-un album.

holding the unicorn.

mi-e urat sa simt frumos.

O bataie din palme si a zburat timpul liber. Acasa, tablou de familie, zumzete de pispirei, mountain russe'ul lasat in urma mea au ticait imprejurul meu la finele anului. Pana sa imi dau seama ca trebuie sa respir nou in permanenta, l-am transformat pe 1 in 2. Bagajele au stat nedesfacute pe podea, fara ca domnisoara sa le dea vreo atentie; mai mult!s-au inmultit. Simtul nu m-a inselat, adrenalina avea sa creasca. Nu a fost faptul ca ora 00 m-a gasit in tricou afara, nici ca am ramas cu vanatai pe fata de la pupaturi si imbratisari, chiar nici faptul ca tortul a fost bun ... ci faptul ca nu mi-am pus nicio dorinta, dar se pare ca cineva stie mai bine decat mine de ce am nevoie.
Poate dansul trebuia dansat si de acest inceput. Si am dansat. Am aprofundat pasii. De ce am plans? Timpul mi-a soptit sa rad nebunatic de noi. Noi, desenati de pasii cu urmele lor mov si verzi, facem pe prostii. Hotaram sa vedem alte ceruri, uite !m-ai strans in brate ... mi-ai lasat pe buze tot trecutul. Mi-ai zacut in suflu atata timp... am consumat un drog. Spre lumina insa, conteaza realitatea. A ramas parfumul in aer, acolo, pe mine. Altceva nu imi amintesc; poate a fost doar o iluzie, caci eu nu eram acolo; eram in calatoria noastra. Si nu am simtit nimic. Doar un strain care ma saruta...

CAP!

timing.

Strada e aglomerata, nimic neobisnuit. Pentru un inceput de zi, lumina isi facea de cap cu simturile ei. In dreptul casei 33B il vede in fiecare dimineata de luni pe baiatul ce seamana cu Adam Brody si abia se abtine sa il abordeze; instinctul ii cere un autograf macar. Se intreaba ce melodie vibreaza in castile lui; oare i-ar placea si ei? Intr-o luni, poate ii va stii playlist'ul. Pana atunci ar face bine sa isi grabeasca pasii spre cafenea.
Vava e asteptata de prietenele sale. Pana sa ajunga la ele, este singura cu gandurile ei si cu zgomotul lumii inconjuratoare. Ce este indicat sa gandeasca lunea dimineata? Planuri, ceva normal ca toti oamenii, insa nu are farmec pentru ea. Nu isi consuma energia cu astfel de inutilitati; pana sa se gandeasca la viitor, ar trebui sa isi stie prezentul. La 5 metri este o balta; sa o ocoleasca sau sa isi oglindeasca privirea in ea? O sa vada cand ajunge langa ea. ("mai am mult de mers pana acolo") Parca lipseste o adiere de vant ca sa ii completeze momentul, sa ii aduca gandul potrivit. Zambeste, in asteptare de zambete infinite si iubeste, ca sa aiba prieteni. Se lupta cu ironia sortii care o priveaza de liniste. Asta nu suporta nicicum: ca viata e mai ironica si cinica decat ea. Nu vrea sa o depaseasca, insa ar fi dragut sa mai arda din rautate. Langa balta, se hotaraste sa nu se uite in apa, caci prietenele sale erau mai importante ca o oglindire.
Cu mainile in buzunare, Vava traverseaza strada si isi scoate telefonul ca sa vada ora; a intarziat 15 minute, precum spuneam, nimic nobisnuit. Nu ii pasa de dezordinea din viata ei, isi urma calea spre o dezordine mai mare pe zi ce trecea. Are nevoie doar de prietenele ei si le are! Nu vedea cum s-ar putea dezechilibra si nu isi facea griji in privinta alegerilor gresite; intr-un final va decide, exact cum a facut cu balta. A reusit sa-si despice gandurile si fara vant, ce putea sa-i dovedeasca mai vrednic puterea? Fuguta, a parcurs si ultima straduta. Va fi iertata pentru intarziere, doar se iubesc. Asa este! Vava are prietene adevarate si asta ii face dezordinea perfecta. Face cu mana prin vitrina si deschide usa. Inauntru e aromat si cald, iar fetele emana totul!

Eugène Atget.