Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tânarul cânta: "Jocul si întelepciunea mea-i iubirea."
Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e intelepciunea."

joi, 4 noiembrie 2010

1 + 1

Baietii. Un subiect tabu 'intre fete'.
La noi in casa [ :) ], acesti indivizi intra si ies tot timpul. Aseara, fetele isi insirau doritii si nedorititii ... iar eu imi copiam cursurile de la " Lexique ". La un moment dat, Dana, in vointa ei arzatoare de a-mi compromite statutul de single, a afirmat: " Trebuie sa ii gasim lui Robert pe cineva". Un 'tragator spre inima' sau un 'maimutoi'? La ce bun cautarea disperata a unei companii doar de dragul de a o avea? Cand a incetat sa imi mai pese? cand mi-am dat seama ca niciodata nu venit cand am cautat-o si poate este un cliseu, insa a stiut cand am avut nevoie de ea pentru a aparea la usa mea. Da, "love is for free", dar nu pot sa pot sa o dau oricui .. iar de luat.. ei bine, jumatatile de masura sunt usor de obtinut, dar sunt efemere.Cateodata am impresia ca fetele sau femeile in general cred ca , nefiind fericite singure, vor fi alaturi de altcineva. Nu vad cum ai putea fi fericit si implinit cu altcineva daca persoana ta nu e cu ea insasi. Avand in vedere faptul ca nu ma cunosc pe cat as vrea eu sa ma cunosc si ca inca nu imi sunt stabilite anumite limite si un echilibru, nu cred ca as putea gasi compania care sa imi ofere ceea ce astept. Pot sa am idile, romante de cateva zile, amagiri si 'tinereturi", dar, pana la urma, fiecare participa la asa ceva pentru a umple un gol.
Fiind o artificie intr-un micut ambalaj, sunt greu de deschis, insa odata lansata in aer, va fi un minunat foc de arfiticii :) --- cum sa ma compar cu o artifie ? :))

duminică, 24 octombrie 2010

In cinstea homeostaziei.

E ciudat sa ma simt atat de ciudat... De cand am venit la Cluj astept sa mi se intample ceva WOW, ceva ce sa imi taie rasuflarea, sa imi zbuciume pana si ultimul nerv... Asteptam altceva de la orasul asta, vroiam minuni de la el; e mult spus, dar noaptea trebuia sa devina zi, iar cana de cafea sa nu aiba fund. E adevarat!Clujul mi-a schimbat intr-o luna de zile viata, dar nu si modul de a o trai. Deci, tind sa cred ca e o "schimbare stagnanta"[ :) ], fara sens bun/rau. E bine, ma simt plina de viata,mereu alaturi de prietenele mele si fara contact cu singuratatea...uneori ii simt lipsa. Eu din vara - incerc sa fug. Familia - nevoie nesecata de ai simti alaturi;sunt.dar la o distanta de 153km.
Rad mult pentru ca ma simt bine. Sunt vesela pentru ca zilele imi sunt pline de lucruri inedite. Circul pe jos ca sa respir aerul de pe stradutele clujene. Admir zambetele oamenilor ca sa mi le intiparesc in minte. Visez fericire ca sa imi hranesc trezirea. Fac lucruri noi ca sa nu am jurnalul tras la xerox. Si imi mint timpul ca sa nu mai treaca. Totusi.. e un gol. Undeva. Si nu miros esenta cu care pot sa il umplu. zumzet, desert, lacrimi, rasarit, liceu, acasa, el, dans, Paris, iubire...pot fi toate astea sau niciuna... Habarnism. Dar stiu ca e ceva. Asadar, nu dezamagita, ci in asteptare de implinire a nebuniei fara nume; Cluj!misca'ti fundul!
tic-tac.tic-tac.tic-tac
tac-tic.tac-tic.tac-tic

miercuri, 22 septembrie 2010

blondina.

imi vor lipsi certurile noastre zilnice!
Paula, sora mea.

luni, 20 septembrie 2010

un septembrie dulce.

Sa incalzesc -raceala zilelor-
!!!
+ o cafea aburinda. perfecta



luni, 13 septembrie 2010

?lene.de ce.

de ce nu scriu? pentru ca sunt egoista si tin totul pentru mine sau poate doar ma doare mana sa scriu,gura s-o deschid, gandul sa-l lungesc. am timp sa il pierd aiurea si vremea rece de afara la dispozitia mea, 24/24. deci TOAMNA.
si avand in vedere ca sunt pusa pe fapte mari, am timp de pierdut. si timp de gasit, in curand. nu imi fac griji pentru multe lucruri, sunt doar cateva chestii marunte care duc la TOT. si intr-adevar am ajuns o lenesa. de ce nu scriu. de ce nu fac nimic. de ce...


VAMA - NU AM CHEF AZI

joi, 5 august 2010

Tratament de vara.

Mi-am facut o reteta a nu-stiu-ce'ului si am incercat sa urmez tratamentul. Tratamentul nevorbitului. Nu am vorbit; nu stiu cat a durat; 1-2-3 zile. Daca tot am stat pe acasa zilele astea, hai sa stau in cochilie, nu? M-am adresat doar mie, intreband si raspunzand si pedepsind raspunsurile gresite. Chiar si raza de actiune mi-am marcat-o: camera mea si holul din fata camerei. Multa, multa agitatie... mi s-au alarmat venele, nervii, gandurile, amintirile si viziunile asupra mainelui intr-un joc poreclit in graba . Concluzii- contam pe multe.voi conta pe mine; ce am vrut, nu mai vreau. voi concepe noi vise, dorinte si le voi devora cu garnitura aceleasi pasiuni. ELE vor ramane neschimbate; restul... am chef sa schimb Totul. O noua poveste este rezultatul tratamentului.