?lene.de ce.

de ce nu scriu? pentru ca sunt egoista si tin totul pentru mine sau poate doar ma doare mana sa scriu,gura s-o deschid, gandul sa-l lungesc. am timp sa il pierd aiurea si vremea rece de afara la dispozitia mea, 24/24. deci TOAMNA.
si avand in vedere ca sunt pusa pe fapte mari, am timp de pierdut. si timp de gasit, in curand. nu imi fac griji pentru multe lucruri, sunt doar cateva chestii marunte care duc la TOT. si intr-adevar am ajuns o lenesa. de ce nu scriu. de ce nu fac nimic. de ce...


VAMA - NU AM CHEF AZI

Tratament de vara.

Mi-am facut o reteta a nu-stiu-ce'ului si am incercat sa urmez tratamentul. Tratamentul nevorbitului. Nu am vorbit; nu stiu cat a durat; 1-2-3 zile. Daca tot am stat pe acasa zilele astea, hai sa stau in cochilie, nu? M-am adresat doar mie, intreband si raspunzand si pedepsind raspunsurile gresite. Chiar si raza de actiune mi-am marcat-o: camera mea si holul din fata camerei. Multa, multa agitatie... mi s-au alarmat venele, nervii, gandurile, amintirile si viziunile asupra mainelui intr-un joc poreclit in graba . Concluzii- contam pe multe.voi conta pe mine; ce am vrut, nu mai vreau. voi concepe noi vise, dorinte si le voi devora cu garnitura aceleasi pasiuni. ELE vor ramane neschimbate; restul... am chef sa schimb Totul. O noua poveste este rezultatul tratamentului.

ce aduni in 4 ani.

4 in 3 zile

3 zile magice! suntem 4. pornim la drum cu planuri marete. numai noi si lumea

e perfect. e superb. e fericire.
iubesc Clujul !!

perfectiune masurata in nebunie

Celalalt mal

Incepu să alerge. Valurile se loveau cu zgomot de mal şi spuma sărea până la picioarele ei.Vântul vuia şi urla dinspre mare, aerul era plin de ace de gheaţă şi picături de spumă care-i biciuiau faţa şi mâinile. Işi vâri mâinile in buzunare şi cea dreaptă dădu peste ceva fin, alunecos. Işi dădu imediat seama ce era - o floricică argintie, cu petale roz-purpuriu, micute. Se opri, scoase talismanul şi-l ţinu mult timp lipit de obraz. Apoi il aruncă spre mare. Vântul il aduse insă inapoi şi talismanul căzu pe nisip la picioarele ei. Il privi, era tentant şi ii dădea fiori amintirea clipei când il primise. Il urmări până ce creasta unui val il mătura, dar il aduse inapoi. Ochii il văd iar aproape; insă nu ii mai dorea atingerea, floarea părea acum ofilită şi nu se aplecă nici de astă dată după ea. Apa se retrase strălucitoare, dezgolind nisipul, până când urmatorul val cenusiu- violet, cu spuma albă, se năpusti, alunecă până la picioarele ei, târi talismanul in mare şi il ascunse.
Parcă abia atunci se simţi eliberată şi putu să alerge mai departe.

sambata in parc