el, prietenul ...

Prietenul este cel care vine cand toti pleaca.
Prietenul te prinde de mana si iti atinge inima.
Prietenul nu iti sta in cale, doar in cazul in care se intampla sa te duci la fund.
Prietenul este cel care e langa tine cand vrei sa fii singur.
Prietenul este celalalt tu.
Prietenul este cel in prezenta caruia poti gandi cu voce tare.
Prietenul te cunoaste asa cum esti,intelege ce ai fost, accepta ce ai devenit si, cu blandete, te lasa sa cresti in continuare.
Prietenul este cel mai frumos dar pentru sufletul tau.
Prietenul este cel care sta langa tine cand ar trebui si ar vrea sa fie altundeva.
Prietenul nu trece nimic cu vederea, dar iti iarta tot.
Prietenul iti ofera sfatul si umarul sau chiar si in miez de noapte.
Prietenul iti ia apararea in public si te cearta intre patru ochi.
Prietenul ... nu are nevoie de cuvinte.

Oh Land - Perfection

... cand se gandeste ca sunt departe...

Toamna se numara amintirile verii.

Pentru un sfarsit de vara reusit, ai mereu nevoie de o vara reusita... sau cel putin niste amintiri pe care sa le consideri reusite. Ras, nopti pierdute, rasarituri castigate, dus rece, ploaie calda ... umplu un album special pe raftul de sus. Daca stau sa numar clipele fericite traite in ultimele luni, as rata o multume de cursuri la facultate --- pe care inca o vad departe de mine, desi e mai mult decat la usa . Si cand lumea iti arata ce frumoasa e , vrei sa o vezi mereu asa si ... sa o ai tot timpul prin preajma. Apare subit ... ca un soare dintre valuri. nu dispare; se ascunde. Ce am invatat ... zambetul ti-e rasplatit. exista intotdeauna un motiv sa il afisezi, chiar daca e foarte mic.

Si intru-un cufar incapator, le asez pe toate! nu sunt uitate, ignorate sau regretate ... sunt doar pastrate pentru urmatorul rasarit. amintirile. Nici nu are nevoie de cheie, caci va fi deschis foarte curand. Deoarace frumosul merita trait de nenumarate ori!

un pescarus si un vultur.

Un pescarus pe mal. doar unul ... din doi.

Intr-o dimineata vroiau sa prinda pescarusul. Dar nu s-au putut lasa de mana. El o tinea strans, ea ii saruta pleopa. Peste ei rasare soarele ... ceea ce

i-a adus impreuna. Vava isi lasa mereu capul pe pieptul lui si se cuibarea ca un copil acolo in brate. Ii puteai vedea radiind la orice pas, orice suflare si le

invidiai sclipirea din ochi.

In scurt timp au devenit de nedespartit. Dar timpul a inceput sa curga mai repede. Desi si-au lasat pasii in nisip, nu se mai puteau intoarce. Cu sarutarea proaspata pe buze, Vava urmareste cum silueta alba se pierde in noapte. O lasa ... nu are de ales. O tigara, muzica in surdina inlocuiesc rasaritul. Sa nu planga! Vulturul stie sa zboare!

sentimente avangardiste.

Iar e dimineata. Se simte singura, fara ele imprejurul ei, Vava are impresia de abandon, insa ea e cea care a plecat. Priveste rasaritul deasupra oceanului si isi aminteste toate momentele de genul acesta petrecute impreuna cu 'tristele' ei ... zambetul apare instant pe buze. Se pare ca mai nou face avioane prin somn, oare sa fie cel luat spre casa, probabil mai repede decat era programat? Anyway, nu planuieste termeni lungi, insa stie ca trebuie sa ia cateva decizii si atunci perfectionalismul ii inunda neuronii. care o fi cea corecta? pana in zorile viitoare trebuie sa faca macar un pas.

Si-a reluat vechile obiceiuri proaste si pe langa ele a adaugat o multime de elemente noi. Dar asta e Vava... aglomerat, dezordonat, zbuciumat. traseul ei. De cand a ajuns departe de ele nu s-a mai gandit nici la el; pana de curand. Si tot din cauza lor. Cum revine un capitol citit mereu in fata ochilor cititorului? nu e ideea principala, nu e punctul culminant, nici macar un aspect pozitiv... este prostie!!! Pentru ca prostia atrage mai mult. Si da, Vava il uraste. ce a facut timpul din el. ce a ramas din amintirea fat-frumosului ce ii implinea basmul odata. ce a simtit cand nu ii mai simtea suflul de odinioara langa urechea ei in orice ora din noapte. Dar ea e aici si el inca acolo, in locurile lor... sa se inchida cartea! e mai mult decat citita!

Involuntar.

Pentru o zi ca cea pe care a avut-o, se simtea bine, dar incomod. Iar avea in mana o lopata pentru a-si ingropa trecutul care iese la iveala cu o simpla adiere. Desi e grea, stie ca trebuie sa o infiga in pamant, insa e cam stangace... iarba e verde in perioada asta. Putea sa fie mereu verde, insa asa e in orice carte de geografie, 4 anotimpuri. La chimie a renuntat din liceu. O iubea, se pricepea. Acum toate s-au adunat intr-un fir de amintiri pentru care a cumparat o frumoasa cutie, cu turnul Eiffel, exact in ziua in care a visat totul.
Se aud pescarusii pe fundal. Vava crede ca poate descrie imaginea visului, dar cuvintele mereu strica farmecul. In noapte ii place sa stea in linistea beznei sa-si aminteasca forma fetei lui, blandetea pielii si a vocii. De cand a primit billetul acela, reactualizeaza simturile frumoase dintre ei, intervine pe urma prapastia cu prezentul... totul a fost declansat de vis. Se integreaza in felul ei la realitate. Oare cei din jur ii vad neapartenenta? Fiecare particica tine cu cealalta si se aduna astfel incat sa ii creeze cadrul trecut-prezent. Ar vrea sa rupa poza care a aparut din senin, dar e intangibila, mai rau decat o amintire. Si suspina. Caci ar vrea libertate. Libertate de la tot ce a avut sau nu a avut. S-a mai eliberat din greutatea lantului care o leaga, dar se intreaba cand nu o va mai rani deloc stransoarea. E aici, era mai precis, si acum e acolo. Partial aici. Si cum ceasul ei e tarziu, vrea sa ii arate ca rezista... chiar si asa ... nu au sincron la ceas. E tarziu sau devreme, depinde cum o ia fiecare. Se crapa de zi. Vava vrea sa fuga.
Noapte buna!

Curge sarea in valuri.

Peste doar un ocean, am ajuns in America. Stupoare .Chiar New York?! Si intr-un final, iar ocean. Let's enjoy the sun for a couple of months... Bine ca am venit fara costum de baie, la ce imi trebuia? Noroc ca gasim in Americuta de toate. Si cand zic de toate, as putea folosi majuscula ! Apropo, au auzit si astia de tarisoara noastra si de geniile noastre, cei mai multi intreaba de Transilvania ( yey ) . Urasc cateva lucruri pe aici, imi plac altele si raman si impartiala. Dor de casa am!evident. si parca timpul e mult pana e de mers acasa. Profitam de e avem, ca tot romanul.
Ocean City. Locatia actuala. Romani sunt la greu in orasul asta, parca s-a spart conducta. Si un surplus de rusi. Raspund de 10 ori pe zi 'no! I'm not a russian girl!' .
Cu visul american cum e? ei.... nu dejeaba e vis. asa si ramane.
Petrecerile americane? lasa de dorit. noroc cu noi romancele pe aici.
Mancare? NO ! just ice cream.
Vacanta de vara e, cica. vacanta, mai putin. dar vara indeajuns!
Pentru detalii, trebuie traita experienta americana :)

transmisie de la malul oceanului.