petite fille

Imediat dupa trezire.

2012-02-17T00:44:00.008+02:00

-in fundal Kings of Leon (Use somebody)-

Sigur visase ceva legat de amintirile pe care le-au schimbat cu o seara inainte, altfel nu s-ar explica nelinistea care o sufoca din clipa in care deschise ochii. Trezind-o din reverie, melodia se auzea din bucatarie, loc de unde se ivea si un miros puternic de lamaie. Vava isi aminteste brusc ca "noul tip" adormise pe canapea aseara, dupa ce gonisera pe aleile cu ziduri si garduri vii inalte ale periferiei orasului, devenite alunecoase dupa ultima ninsoare.
"Nu se poate sa-mi placa barbatul asta", gandi ea. "Ochii ii stralucesc de malitiozitate si abia pot tine pasul cu mersul lui incalcit!" .
"Stai calma, numara pana la zece"; in timp ce isi arunca pe ea puloverul de langa piciorul patului.
- Mic-dejun, asadar!
- Ah, nu! Doar resturi de aseara! zambeste el. De fapt, am ramas doar sa ii ajut sa porneasca motorul acum dimineata, cu gheata de pe trotuarul unde au parcat, nu stiu cum o sa iasa. (ii observa cearcanele violete de sub ochii ei) Scuze daca am lasat prea tare ...
- E ok, imi place sa ma trezesc cu muzica. Plus ca imi place melodia. Doamne, imi trebuie doar o cana fara fund de cafea!
- Vrei sa fac?
- Ma descurc!
- Cred ca si bluza ta e somnoroasa. Sta invers!
- E doar in stil 'morning world'.
"trebuia sa fie in bucataria mea, dis-de-dimineata, sa ii fie mila de mutra mea matinala. nimic mai mult! e perfect."
- Si am auzit ca dansezi bine! Asa ca sper ca ma vei invata tango argentinian.
- Da, e al naibii de sexy! Nu stiu daca ma pricep si la a invata pe cineva pasii.
Cafeaua aia ar rezolva totul!
- Stii, ... (salvata de telefon) ...
"mai bine m-as gandi cu ce ma imbrac pe vremea asta, nu sa stau sa ma holbez la gropitele lui. sau orice altceva"
- Ma asteapta jos. Se grabesc, dar oricum o sa intarziem. Ne vedem mai diseara la o bulgareala?
- Da, probabil!
- Sa nu uiti manusile! Ah ... si asta, am vrut sa ti-o las aseara pe noptiera.
Si ii da un exemplar zdrentuit din Anna Karenina , dupa care o saruta pe obraz.
- Merci!
"totusi ... a fost doar o iesire intre amici ieri, ca doar ... da!da!da!" .
Si ramane singura in bucatarie. O sa citeasca, fara sa se gandeasca la el precum la un curcubeu, pe care ai vrea sa il admiri la nesfarsit. Si da! Poate sa stea cu ei, sa profite de zapada, fara sa simta fluturi sau cum se numesc chestiile alea interzise. E doar confuzie. Mereu ea.
Cafeaua dadea in foc.

Inceput pentru orice.

2012-01-06T04:24:00.005+02:00

Cum ma inteleg cu 2012?

Daca faci un calcul pentru anul trecut, cu ce te alegi? asta m-am intrebat in ultmimul minut din an. Prima data cand m-am gandit la lista asta cliseica. Dar intr-un fel e un lucru bun, te ajuta la ordine, ceea ce nu e in jurnalul meu. Si tocmai de aceea, nu am realizat tocmai o 'lista dinaia', e ... altfel. Un altfel unde s-au aflat si chestiile gen 'prima data cand ..." . A fost chiar amuzant sa pun o liniuta pentru fiecare prostioara facuta.
Oricum ... nu stiu in spre ce parte atarna balanta mea, mai multe idei bune sau rele ... dar a fost un an al noului. 2011 .
Si tocmai de aceea, mintea imi zboara prima data la toata lucrurile care au aparut in viata mea si mi-au adus sau luat ceva unic, au ramas acolo sau au disparut din ea, mi-au adus bucurie sau tristete, in orice moment al zilei au fost acolo, conteaza ca au fost! Si nimic nu va schimba asta! Nu imi pasa ca am ramas cu un zambet sau o lacrima ... mi-au predat experinete si amintiri, am pierdut prieteni si mi-am facut altii noi, am lasat in urma mea drumuri vechi pentru a ajunge in locuri noi, alte obiceiuri, alte privelisti, alte usi deschise ... Stiu ca totul este schimbator ( aproape tot, totusi.) , dar daca poti privi schimbarea ca o forma de continuitate a persoanei tale autentice, atunci vei fi rasplatit cu niste amintiri pe cinste si clipe de neuitat, carora nu trebuie sa le gasesti un final, pentru ca viata e imprevizibila si niciodata nu stii cand iti poate intoarce o moneda uitata in buzunar.
A fost frumos. Va fi frumos. Cate clipe minunate urmeaza!
UN AN MAI SUPERB CA SUPERBUL !!!

Fum fara tigara.

2011-12-20T01:38:00.006+02:00

In fiecare colt de camera se vede fum de tigara.Reflectie in oglinda, in cafea, printre particulele de praf, sub mine. NU MAI AM RABDARE!!! Caut in buzunare o cusatura rupta ca sa ajung undeva ... mai repede! Sa ajung! Dar unde? Unde ar trebui sa ajung ca sa fii acolo? In ce parte sa imi intorc privirea ca sa te vad venind, in bluji negri si descult? Sa iti aprinzi tigara stand langa mine, cu castile puse dupa ceafa, in care sa sune Nirvana ... sa stai razanad in hohote in ploaie cu mine la piept ... sa am in fiecare por de piele mirosul tau de la tricoul tau gri in care ma trezeam zi de zi ... sa nu stiu ce e dorul de tine, pentru ca esti acolo, pierdut prin bratele mele ...sa repeti dupa mine, dulce ca un copil, fiecare cuvant care suna amuzant in vocea ta ... sa iti simt in podul palmei parul sarat de un val ... sa fii Vultutul meu din nou ... sa fii Superman care nu mai pleaca, a carui pelerina s-o pun pe raftul meu, iar eu, Krytonite care sa te faca sa dansezi in mijlocul strazii ... sa fii pe partea de perna cand imi simt urechile reci, soapta, soapta, liniste ... sa iti tin capul pe genuchii mei ca sa iti numar genele ... sa ma opresti cu un sarut pe umar cand imi rod ungiile ... sa nu ma lasi ... sa mai respir !!! Am blocat geamul, sa nu iasa fumul, sa persiste in jurul meu pana ma ustura ochii. E mult si nu se vede nimic.nimic clar.nimic real. Fantasme, sunete, miresme. Si raman asa, plantata in fum, cu palma deschisa, asteptand sa simt. mai stau . Daca incepe sa ploua, voi iesi sa dansez sub picaturile de fum ... doar sa dai un semn. mai stau ...
Si-am promis ca nu mai stau. Cat sa nu mai stau?

Seara fetelor.

2011-12-12T06:03:00.004+02:00

Jocul preferat? "Joc" inseamna niste reguli impuse, dar libertatea de a te simti in largul tau, nu? Ei bine, asta trebuie descoperit in fiecare zi, cate un nou joc. Cel putin in planul meu de bataie, in planul de a cuceri fericirea. Pas cu pas, zambet peste zambet, oftat urmat de o lacrima.

Ultimele zile le-am petrecut in depanari de amintiri, povesti din copilarie sau intamplari recente ... momente tabu ... in 'seara fetelor'. A fost ciudat sa imi deschid din nou mintea spre partea interzisa, insa se pare ca ajuta. Iar curand sper sa am puterea sa o fac fata de persoana aceea, cea care m-ar putea ajuta sa port povara si care mi-ar da mangaierea mult ravnita de fiecare data cand nu stiu cum sa o cer. SPER! Dar se va intampla. Si amintirile incep sa isi caute viitori prieteni. Isi aduc planuri. Cuvantul 'plan' e un cuvant mare pentru mine ... nu ca situatia in care tipul se ingrozeste cand ea il intreaba "ce faci maine?" , ci mai degraba ca "vrei sa impartim inghetata?". Dar am facut. Planuri. Semi. Usi de scapare imi las mereu. Dar planurile de acum chiar vreau sa iasa, nu as fugi de ele, chiar daca am un dor de duca nebun! Iar .... cum toata lumea are dreptul la 'my wish for this Christmas', acum am si eu. Sa o pun sub brad sau nu conteaza? Face parte din regulile jocului; nu cred.

Astept sa ninga. Jocul se poate juca mai bine, iar dorintele prind viata printre fulgi.

NEW AGE.

2011-11-12T21:57:00.003+02:00

If love was a word, I don't understand. The simplest sound, With four letters.

Whatever it was, I'm over it now. With every day, It gets better.

Are you loving pain, loving the pain? And with everyday, everyday

I try to move on.
Whatever it was, There's nothing now.
You changed.New Age.

I'm walking away, From everything I had.
I need a room with new colours.
There was a time, When I didn't mind living the life of others.

So much fire that it burned my wings. Her heat was amazing.

Now I'm dreaming of the simple things. Old ways, erased.

Buze de nisip.

2011-11-11T03:31:00.007+02:00

O poveste. Pe langa poveste; in spatele povestii .

Se spune ca povestitorul ramane singur, abandonat de personajele sale si de tot ceea ce a creat. Isi incepe fiecare dintre ele o alta fila de poveste de care sa apartina, in afara unui nor de caldura, in umbra trecutului. Treapta paradoxului - ne grabim sa indepartam clipele frumoase pe care aveam de gand sa le chemam in ajutor.
Consecinta fatala a principatului de la tarmul marii. As vrea sa pot sa ii descriu chipul, felul de a fi, dand si iar dand ocol bezmetic cerebelului meu, ca un fluture rosu de noapte; dar ma pierd la intalnirea acestor culori umede in aducerile aminte. Acest efort mi-a inghesuit puterea intr-un organ isteric si nu-mi inspira incredere. O simpla apasare ar fi suficienta pentru a elibera intrega frenezie.
Cu umerii sarutati de soare, intinsi intr-un paradis impletit al dorintei, recurgeam in spatiu si timp, la orice tertip ca sa ne putem atinge: mana lui se strecura prin nisip spre mine, degetele bronzate si subtiri se apropiau halucinate; cate un zmeu ridicat intamplator de copii ne umbrea sarutul. Nu ne putea linisti nici macar apa albastra si racoroasa sub care noi doi ne tineam inca agatati unul de altul. Tremura si fremata in timp ce eu ii sarutam coltul gurii intredeschise si lobul fierbinte al urechii.
... Fiecare moment al zilei. Fiecare vis sub soarele din miezul noptii intens colorat. Fiecare pulsatie, tusa de fantezie. Fiecare privire asupra infinitului albastru-purpuriu. Fiecare geana atinsa de buzele de nisip ... Fiecare respiratie calda pusa pe ceafa. Fiecare fior si pas facut in doi ... toate mi-au confirmat o stare vecina cu nebunia insufletita.
Rabda nebunia! Strange-o in brate, imbuiba-te cu miros ei fatal, fii dement, masochist, frumos de visator! NOI vegetam in amintirea malului oceanului, uitati de prezent, dar adorabili.

el, prietenul ...

2011-11-05T03:44:00.002+02:00

Prietenul este cel care vine cand toti pleaca.
Prietenul te prinde de mana si iti atinge inima.
Prietenul nu iti sta in cale, doar in cazul in care se intampla sa te duci la fund.
Prietenul este cel care e langa tine cand vrei sa fii singur.
Prietenul este celalalt tu.
Prietenul este cel in prezenta caruia poti gandi cu voce tare.
Prietenul te cunoaste asa cum esti,intelege ce ai fost, accepta ce ai devenit si, cu blandete, te lasa sa cresti in continuare.
Prietenul este cel mai frumos dar pentru sufletul tau.
Prietenul este cel care sta langa tine cand ar trebui si ar vrea sa fie altundeva.
Prietenul nu trece nimic cu vederea, dar iti iarta tot.
Prietenul iti ofera sfatul si umarul sau chiar si in miez de noapte.
Prietenul iti ia apararea in public si te cearta intre patru ochi.
Prietenul ... nu are nevoie de cuvinte.

Oh Land - Perfection

2011-10-09T03:22:00.001+03:00

... cand se gandeste ca sunt departe...

Toamna se numara amintirile verii.

2011-10-05T05:17:00.007+03:00

Pentru un sfarsit de vara reusit, ai mereu nevoie de o vara reusita... sau cel putin niste amintiri pe care sa le consideri reusite. Ras, nopti pierdute, rasarituri castigate, dus rece, ploaie calda ... umplu un album special pe raftul de sus. Daca stau sa numar clipele fericite traite in ultimele luni, as rata o multume de cursuri la facultate --- pe care inca o vad departe de mine, desi e mai mult decat la usa . Si cand lumea iti arata ce frumoasa e , vrei sa o vezi mereu asa si ... sa o ai tot timpul prin preajma. Apare subit ... ca un soare dintre valuri. nu dispare; se ascunde. Ce am invatat ... zambetul ti-e rasplatit. exista intotdeauna un motiv sa il afisezi, chiar daca e foarte mic.

Si intru-un cufar incapator, le asez pe toate! nu sunt uitate, ignorate sau regretate ... sunt doar pastrate pentru urmatorul rasarit. amintirile. Nici nu are nevoie de cheie, caci va fi deschis foarte curand. Deoarace frumosul merita trait de nenumarate ori!

un pescarus si un vultur.

2011-09-20T14:07:00.006+03:00

Un pescarus pe mal. doar unul ... din doi.

Intr-o dimineata vroiau sa prinda pescarusul. Dar nu s-au putut lasa de mana. El o tinea strans, ea ii saruta pleopa. Peste ei rasare soarele ... ceea ce

i-a adus impreuna. Vava isi lasa mereu capul pe pieptul lui si se cuibarea ca un copil acolo in brate. Ii puteai vedea radiind la orice pas, orice suflare si le

invidiai sclipirea din ochi.

In scurt timp au devenit de nedespartit. Dar timpul a inceput sa curga mai repede. Desi si-au lasat pasii in nisip, nu se mai puteau intoarce. Cu sarutarea proaspata pe buze, Vava urmareste cum silueta alba se pierde in noapte. O lasa ... nu are de ales. O tigara, muzica in surdina inlocuiesc rasaritul. Sa nu planga! Vulturul stie sa zboare!

sentimente avangardiste.

2011-09-02T12:40:00.005+03:00

Iar e dimineata. Se simte singura, fara ele imprejurul ei, Vava are impresia de abandon, insa ea e cea care a plecat. Priveste rasaritul deasupra oceanului si isi aminteste toate momentele de genul acesta petrecute impreuna cu 'tristele' ei ... zambetul apare instant pe buze. Se pare ca mai nou face avioane prin somn, oare sa fie cel luat spre casa, probabil mai repede decat era programat? Anyway, nu planuieste termeni lungi, insa stie ca trebuie sa ia cateva decizii si atunci perfectionalismul ii inunda neuronii. care o fi cea corecta? pana in zorile viitoare trebuie sa faca macar un pas.

Si-a reluat vechile obiceiuri proaste si pe langa ele a adaugat o multime de elemente noi. Dar asta e Vava... aglomerat, dezordonat, zbuciumat. traseul ei. De cand a ajuns departe de ele nu s-a mai gandit nici la el; pana de curand. Si tot din cauza lor. Cum revine un capitol citit mereu in fata ochilor cititorului? nu e ideea principala, nu e punctul culminant, nici macar un aspect pozitiv... este prostie!!! Pentru ca prostia atrage mai mult. Si da, Vava il uraste. ce a facut timpul din el. ce a ramas din amintirea fat-frumosului ce ii implinea basmul odata. ce a simtit cand nu ii mai simtea suflul de odinioara langa urechea ei in orice ora din noapte. Dar ea e aici si el inca acolo, in locurile lor... sa se inchida cartea! e mai mult decat citita!

Involuntar.

2011-08-23T12:16:00.006+03:00

Pentru o zi ca cea pe care a avut-o, se simtea bine, dar incomod. Iar avea in mana o lopata pentru a-si ingropa trecutul care iese la iveala cu o simpla adiere. Desi e grea, stie ca trebuie sa o infiga in pamant, insa e cam stangace... iarba e verde in perioada asta. Putea sa fie mereu verde, insa asa e in orice carte de geografie, 4 anotimpuri. La chimie a renuntat din liceu. O iubea, se pricepea. Acum toate s-au adunat intr-un fir de amintiri pentru care a cumparat o frumoasa cutie, cu turnul Eiffel, exact in ziua in care a visat totul.
Se aud pescarusii pe fundal. Vava crede ca poate descrie imaginea visului, dar cuvintele mereu strica farmecul. In noapte ii place sa stea in linistea beznei sa-si aminteasca forma fetei lui, blandetea pielii si a vocii. De cand a primit billetul acela, reactualizeaza simturile frumoase dintre ei, intervine pe urma prapastia cu prezentul... totul a fost declansat de vis. Se integreaza in felul ei la realitate. Oare cei din jur ii vad neapartenenta? Fiecare particica tine cu cealalta si se aduna astfel incat sa ii creeze cadrul trecut-prezent. Ar vrea sa rupa poza care a aparut din senin, dar e intangibila, mai rau decat o amintire. Si suspina. Caci ar vrea libertate. Libertate de la tot ce a avut sau nu a avut. S-a mai eliberat din greutatea lantului care o leaga, dar se intreaba cand nu o va mai rani deloc stransoarea. E aici, era mai precis, si acum e acolo. Partial aici. Si cum ceasul ei e tarziu, vrea sa ii arate ca rezista... chiar si asa ... nu au sincron la ceas. E tarziu sau devreme, depinde cum o ia fiecare. Se crapa de zi. Vava vrea sa fuga.
Noapte buna!

Curge sarea in valuri.

2011-08-12T10:36:00.004+03:00

Peste doar un ocean, am ajuns in America. Stupoare .Chiar New York?! Si intr-un final, iar ocean. Let's enjoy the sun for a couple of months... Bine ca am venit fara costum de baie, la ce imi trebuia? Noroc ca gasim in Americuta de toate. Si cand zic de toate, as putea folosi majuscula ! Apropo, au auzit si astia de tarisoara noastra si de geniile noastre, cei mai multi intreaba de Transilvania ( yey ) . Urasc cateva lucruri pe aici, imi plac altele si raman si impartiala. Dor de casa am!evident. si parca timpul e mult pana e de mers acasa. Profitam de e avem, ca tot romanul.
Ocean City. Locatia actuala. Romani sunt la greu in orasul asta, parca s-a spart conducta. Si un surplus de rusi. Raspund de 10 ori pe zi 'no! I'm not a russian girl!' .
Cu visul american cum e? ei.... nu dejeaba e vis. asa si ramane.
Petrecerile americane? lasa de dorit. noroc cu noi romancele pe aici.
Mancare? NO ! just ice cream.
Vacanta de vara e, cica. vacanta, mai putin. dar vara indeajuns!
Pentru detalii, trebuie traita experienta americana :)

transmisie de la malul oceanului.

ce ne aduce vara 2011?

2011-06-28T02:56:00.010+03:00

primul an de facultate. as putea sa spun atatea, insa timpul ma preseaza si oricum, ma intorc cat as clipi la 'Clujul vietii' . si la pipitzele mele . stres, caldura, batai de cap+multe batai in calorifer, tipete, somnolenta/insomnie, asteptare, 'dute-vino', bagaje, cafeaaaaaa+altceva, toate pe fond de prietenie. acum ma asteapta o vara agitata, insa frumoasa. ( I'll miss mes putes ) .

- vacanta placuta ! -

( maine seara imi iau zborul. America, here I come!!! )

au trecut sarbatorile.

2011-04-27T02:50:00.001+03:00

vacanta . sa curga Pepsi'ul! si obsesiv...

blitz!

2011-03-29T02:13:00.005+03:00

Parca e bine. Memoria ma asculta, iar amintirile nu mai sunt rebele. Aprilie. E luna pastelata si cu multa istorie. Totusi insomniile nu mi-au diparut; parca s-au instalat definitiv. Si asa poti exprima zeci de idei in cateva randuri.

Fa-te real,imaginarule!Iesi din mintea mea si arata lumii ce gandesc.Caci cuvintele palesc. Cate fotografii zac acolo! una peste alta, prafuite sau ceva mai noi, abstracte sau total abstracte, mici sau foarte mari. Asta e interiorul meu. plus cateva versuri de melodii. Dar incerc sa par normala, sa nu speriu lumea, aceasta minunata umanitate. Repede!apasa butonul sa faca un 'clic'---branza!!! a iesit "un chip". Ce gust are fotografia?se simte totul,orice,infinit. -mireasma, gust, sunet, textura, efect - Si iti pastreaza secretele. Le da forma, insa nu dezvaluire. Ascunde ce arata. Mananca din "mura-n gura". In final cifra va fi un numar infinit. Impecabil!

Mai am cativa pasi pana la fericirea ce o ravnesc. Pe ea o vreau! Ramane pentru mine, insa voi schimba lumea! O voi colora intr-un album.

holding the unicorn.

2011-03-11T03:20:00.000+02:00

mi-e urat sa simt frumos.

2011-01-13T23:57:00.006+02:00

O bataie din palme si a zburat timpul liber. Acasa, tablou de familie, zumzete de pispirei, mountain russe'ul lasat in urma mea au ticait imprejurul meu la finele anului. Pana sa imi dau seama ca trebuie sa respir nou in permanenta, l-am transformat pe 1 in 2. Bagajele au stat nedesfacute pe podea, fara ca domnisoara sa le dea vreo atentie; mai mult!s-au inmultit. Simtul nu m-a inselat, adrenalina avea sa creasca. Nu a fost faptul ca ora 00 m-a gasit in tricou afara, nici ca am ramas cu vanatai pe fata de la pupaturi si imbratisari, chiar nici faptul ca tortul a fost bun ... ci faptul ca nu mi-am pus nicio dorinta, dar se pare ca cineva stie mai bine decat mine de ce am nevoie.
Poate dansul trebuia dansat si de acest inceput. Si am dansat. Am aprofundat pasii. De ce am plans? Timpul mi-a soptit sa rad nebunatic de noi. Noi, desenati de pasii cu urmele lor mov si verzi, facem pe prostii. Hotaram sa vedem alte ceruri, uite !m-ai strans in brate ... mi-ai lasat pe buze tot trecutul. Mi-ai zacut in suflu atata timp... am consumat un drog. Spre lumina insa, conteaza realitatea. A ramas parfumul in aer, acolo, pe mine. Altceva nu imi amintesc; poate a fost doar o iluzie, caci eu nu eram acolo; eram in calatoria noastra. Si nu am simtit nimic. Doar un strain care ma saruta...

CAP!

2011-01-13T23:38:00.001+02:00

timing.

2010-12-12T05:20:00.003+02:00

Strada e aglomerata, nimic neobisnuit. Pentru un inceput de zi, lumina isi facea de cap cu simturile ei. In dreptul casei 33B il vede in fiecare dimineata de luni pe baiatul ce seamana cu Adam Brody si abia se abtine sa il abordeze; instinctul ii cere un autograf macar. Se intreaba ce melodie vibreaza in castile lui; oare i-ar placea si ei? Intr-o luni, poate ii va stii playlist'ul. Pana atunci ar face bine sa isi grabeasca pasii spre cafenea.
Vava e asteptata de prietenele sale. Pana sa ajunga la ele, este singura cu gandurile ei si cu zgomotul lumii inconjuratoare. Ce este indicat sa gandeasca lunea dimineata? Planuri, ceva normal ca toti oamenii, insa nu are farmec pentru ea. Nu isi consuma energia cu astfel de inutilitati; pana sa se gandeasca la viitor, ar trebui sa isi stie prezentul. La 5 metri este o balta; sa o ocoleasca sau sa isi oglindeasca privirea in ea? O sa vada cand ajunge langa ea. ("mai am mult de mers pana acolo") Parca lipseste o adiere de vant ca sa ii completeze momentul, sa ii aduca gandul potrivit. Zambeste, in asteptare de zambete infinite si iubeste, ca sa aiba prieteni. Se lupta cu ironia sortii care o priveaza de liniste. Asta nu suporta nicicum: ca viata e mai ironica si cinica decat ea. Nu vrea sa o depaseasca, insa ar fi dragut sa mai arda din rautate. Langa balta, se hotaraste sa nu se uite in apa, caci prietenele sale erau mai importante ca o oglindire.
Cu mainile in buzunare, Vava traverseaza strada si isi scoate telefonul ca sa vada ora; a intarziat 15 minute, precum spuneam, nimic nobisnuit. Nu ii pasa de dezordinea din viata ei, isi urma calea spre o dezordine mai mare pe zi ce trecea. Are nevoie doar de prietenele ei si le are! Nu vedea cum s-ar putea dezechilibra si nu isi facea griji in privinta alegerilor gresite; intr-un final va decide, exact cum a facut cu balta. A reusit sa-si despice gandurile si fara vant, ce putea sa-i dovedeasca mai vrednic puterea? Fuguta, a parcurs si ultima straduta. Va fi iertata pentru intarziere, doar se iubesc. Asa este! Vava are prietene adevarate si asta ii face dezordinea perfecta. Face cu mana prin vitrina si deschide usa. Inauntru e aromat si cald, iar fetele emana totul!

Eugène Atget.

2010-12-06T16:14:00.003+02:00

culoare-n pasi.

2010-11-30T03:36:00.003+02:00

Astazi cerul este violet. Fara a rade, Vava isi misca greoi trupul printre asternuturi, tremurand la palpairea luminii zilei care a inceput mai repede decat trebuia. Isi aminteste ca si-a lasa fatul-frumos sa o astepte in fata blocului, dar imediat realizeaza ca s-a mutat din vis. Isi scoate talpile de sub plapuma si se uita daca mai are oja pe unghii; una da, alta ba, mereu cea mare ramane colorata. Ii zboara gandul la o cana fara fund de cafea pe care intr-o ora o va savura cu fetele. Hai sa se ridice din pat! Incet. Parca o trage inapoi. Ce idee stupida sa verifice forta gravitationala stand in picioare!asta e gandul zorilor cotidian. Si de la finetea viselor, simte fiecare firicel de praf care o atinge; ii ingreuneaza munca.
" daca imi iau rochia crem, adaug ciorapii albastri. ce tare ar fi sa imi pun sireturi fosforescente la pantofii purpurii! Doamne, tipa aia de ieri cu palaria hidoasa si acum imi intoarce stomacul pe dos. cred ca merg la alergat pe la 18:27. si daca raman fara salata verde, mananc porumb, doar il incalzesc putin la microunde. cate pagini trebuia sa citesc? am uitat sa traduc ultima pagina din jurnalul ala. pfaiiii! daca nu au azi lapte degresat la cafenea?e imposibil, nu? " balbaie in capsor cu jumatate de minte adormita. Nu se uita in oglinda decat dupa ce isi arunca apa pe fata, oricum nu s-ar vedea altceva decat parul valvoi. Si-a poreclit suvita rebela de langa urechea stanga " Pucca " ,in dimineata in care a gasit-o flirtand cu buzele ei. Efectiv, trebuie sa asculte vreo melodie.. gaseste-o pe cea potrivita. Nu ii da soarta vreun semn? Isi plimba degetele pe suprafata oglinzii, dar nu intelege de ce. mixeaza. Si se dezlantuie sunetul.
A trecut jumatate de ora de cand si-a amanat visele si are inca ochii inchisi. Merg bietele picioare, singurele, spre sifonier si mainile pipaie, pipaie, pipaie. --- Stanga catre Dreapta: " vezi ca aia e esarfa!". " poate i-o trebe si asta". " da cica simte dor de galben azi"."atunci cauta cardiganul cu dantela la gat". "mai Dreapta! nu are rost. vrea salopeta cu tricou"."zici tu? ticnita e". "eu ii dau un pulover"."s-a razgandit. ii surade rosul fustei."--- Se imbraca. Isi ia rochia albastra si ciorapii crem. Putin blush in obraji, rimel si ruj nud. toate astea pe fundalul unui sunet venit de undeva. Cu siguranta are nevoie de incaltaminte in picioare. botinele crem. E aproape gata Vava, deoarece acum ii rasare un suras pe buze- asta e 'buna dimineata, lume'. Apuca geanta, cheile, telefonul si iese. in lume,sub cerul violet. Abia acum s-a trezit.

1 + 1

2010-11-04T16:21:00.005+02:00

Baietii. Un subiect tabu 'intre fete'.
La noi in casa [ :) ], acesti indivizi intra si ies tot timpul. Aseara, fetele isi insirau doritii si nedorititii ... iar eu imi copiam cursurile de la " Lexique ". La un moment dat, Dana, in vointa ei arzatoare de a-mi compromite statutul de single, a afirmat: " Trebuie sa ii gasim lui Robert pe cineva". Un 'tragator spre inima' sau un 'maimutoi'? La ce bun cautarea disperata a unei companii doar de dragul de a o avea? Cand a incetat sa imi mai pese? cand mi-am dat seama ca niciodata nu venit cand am cautat-o si poate este un cliseu, insa a stiut cand am avut nevoie de ea pentru a aparea la usa mea. Da, "love is for free", dar nu pot sa pot sa o dau oricui .. iar de luat.. ei bine, jumatatile de masura sunt usor de obtinut, dar sunt efemere.Cateodata am impresia ca fetele sau femeile in general cred ca , nefiind fericite singure, vor fi alaturi de altcineva. Nu vad cum ai putea fi fericit si implinit cu altcineva daca persoana ta nu e cu ea insasi. Avand in vedere faptul ca nu ma cunosc pe cat as vrea eu sa ma cunosc si ca inca nu imi sunt stabilite anumite limite si un echilibru, nu cred ca as putea gasi compania care sa imi ofere ceea ce astept. Pot sa am idile, romante de cateva zile, amagiri si 'tinereturi", dar, pana la urma, fiecare participa la asa ceva pentru a umple un gol.
Fiind o artificie intr-un micut ambalaj, sunt greu de deschis, insa odata lansata in aer, va fi un minunat foc de arfiticii :) --- cum sa ma compar cu o artifie ? :))

In cinstea homeostaziei.

2010-10-24T14:34:00.004+03:00

E ciudat sa ma simt atat de ciudat... De cand am venit la Cluj astept sa mi se intample ceva WOW, ceva ce sa imi taie rasuflarea, sa imi zbuciume pana si ultimul nerv... Asteptam altceva de la orasul asta, vroiam minuni de la el; e mult spus, dar noaptea trebuia sa devina zi, iar cana de cafea sa nu aiba fund. E adevarat!Clujul mi-a schimbat intr-o luna de zile viata, dar nu si modul de a o trai. Deci, tind sa cred ca e o "schimbare stagnanta"[ :) ], fara sens bun/rau. E bine, ma simt plina de viata,mereu alaturi de prietenele mele si fara contact cu singuratatea...uneori ii simt lipsa. Eu din vara - incerc sa fug. Familia - nevoie nesecata de ai simti alaturi;sunt.dar la o distanta de 153km.
Rad mult pentru ca ma simt bine. Sunt vesela pentru ca zilele imi sunt pline de lucruri inedite. Circul pe jos ca sa respir aerul de pe stradutele clujene. Admir zambetele oamenilor ca sa mi le intiparesc in minte. Visez fericire ca sa imi hranesc trezirea. Fac lucruri noi ca sa nu am jurnalul tras la xerox. Si imi mint timpul ca sa nu mai treaca. Totusi.. e un gol. Undeva. Si nu miros esenta cu care pot sa il umplu. zumzet, desert, lacrimi, rasarit, liceu, acasa, el, dans, Paris, iubire...pot fi toate astea sau niciuna... Habarnism. Dar stiu ca e ceva. Asadar, nu dezamagita, ci in asteptare de implinire a nebuniei fara nume; Cluj!misca'ti fundul!
tic-tac.tic-tac.tic-tac
tac-tic.tac-tic.tac-tic

blondina.

2010-09-22T21:46:00.001+03:00

imi vor lipsi certurile noastre zilnice!
Paula, sora mea.

un septembrie dulce.

2010-09-20T13:16:00.003+03:00

Sa incalzesc -raceala zilelor-
!!!
+ o cafea aburinda. perfecta

?lene.de ce.

2010-09-13T12:06:00.004+03:00

de ce nu scriu? pentru ca sunt egoista si tin totul pentru mine sau poate doar ma doare mana sa scriu,gura s-o deschid, gandul sa-l lungesc. am timp sa il pierd aiurea si vremea rece de afara la dispozitia mea, 24/24. deci TOAMNA.
si avand in vedere ca sunt pusa pe fapte mari, am timp de pierdut. si timp de gasit, in curand. nu imi fac griji pentru multe lucruri, sunt doar cateva chestii marunte care duc la TOT. si intr-adevar am ajuns o lenesa. de ce nu scriu. de ce nu fac nimic. de ce...

VAMA - NU AM CHEF AZI

Tratament de vara.

2010-08-05T01:37:00.004+03:00

Mi-am facut o reteta a nu-stiu-ce'ului si am incercat sa urmez tratamentul. Tratamentul nevorbitului. Nu am vorbit; nu stiu cat a durat; 1-2-3 zile. Daca tot am stat pe acasa zilele astea, hai sa stau in cochilie, nu? M-am adresat doar mie, intreband si raspunzand si pedepsind raspunsurile gresite. Chiar si raza de actiune mi-am marcat-o: camera mea si holul din fata camerei. Multa, multa agitatie... mi s-au alarmat venele, nervii, gandurile, amintirile si viziunile asupra mainelui intr-un joc poreclit in graba . Concluzii- contam pe multe.voi conta pe mine; ce am vrut, nu mai vreau. voi concepe noi vise, dorinte si le voi devora cu garnitura aceleasi pasiuni. ELE vor ramane neschimbate; restul... am chef sa schimb Totul. O noua poveste este rezultatul tratamentului.

ce aduni in 4 ani.

2010-06-12T00:34:00.001+03:00

4 in 3 zile

2010-05-16T14:35:00.002+03:00

3 zile magice! suntem 4. pornim la drum cu planuri marete. numai noi si lumea

e perfect. e superb. e fericire.
iubesc Clujul !!

perfectiune masurata in nebunie

2010-05-16T14:28:00.000+03:00

Celalalt mal

2010-05-09T21:08:00.002+03:00

Incepu să alerge. Valurile se loveau cu zgomot de mal şi spuma sărea până la picioarele ei.Vântul vuia şi urla dinspre mare, aerul era plin de ace de gheaţă şi picături de spumă care-i biciuiau faţa şi mâinile. Işi vâri mâinile in buzunare şi cea dreaptă dădu peste ceva fin, alunecos. Işi dădu imediat seama ce era - o floricică argintie, cu petale roz-purpuriu, micute. Se opri, scoase talismanul şi-l ţinu mult timp lipit de obraz. Apoi il aruncă spre mare. Vântul il aduse insă inapoi şi talismanul căzu pe nisip la picioarele ei. Il privi, era tentant şi ii dădea fiori amintirea clipei când il primise. Il urmări până ce creasta unui val il mătura, dar il aduse inapoi. Ochii il văd iar aproape; insă nu ii mai dorea atingerea, floarea părea acum ofilită şi nu se aplecă nici de astă dată după ea. Apa se retrase strălucitoare, dezgolind nisipul, până când urmatorul val cenusiu- violet, cu spuma albă, se năpusti, alunecă până la picioarele ei, târi talismanul in mare şi il ascunse.
Parcă abia atunci se simţi eliberată şi putu să alerge mai departe.

sambata in parc

2010-05-01T23:26:00.000+03:00

cuvinte rastalmacite

2010-04-13T22:33:00.000+03:00

citez ganduri proprii

fac abstractie de existente inutile

zambesc pe ascuns inimii mele

cred in tot , aproape ma cred

imi pulsez in palma ce am de zis

ma sparg in atatea clipe traite din plinul paharului cu fund spart

un perete ce imi arunca priviri sinucigase

elemente de non singuratate

gol inafara, rest de sentimente si totul e perfect

un diabolic fior patruns in stropul fiintei mele.obligatoriu

un infinit si o zi.sa treaca peste frumusetea dintre noi

multimea ma framanta, de ce ma cicaleste?nu o mai vreau, nici macar un strop

vreasc de vis inghetat. doar e frig
si fularul e neasortat cu primavara

ha.. oricum nimeni nu e acasa!

cafea in 2

2010-03-21T19:41:00.007+02:00

Cu sufletul la gura am alergat spre usa. A sunat de 3 ori; nu m-am uitat prin vizor caci stiam ce e dincolo de usa. Chipul lui mi-a confirmat. Purta blujii negri si un sacou aruncat neglijent, fular la gat, caci era o dimineata friguroasa. Abia cand m-a salutat dupa clipite multe de privit, am observat ca avea buzele crapate. Hotarasem sa bem o cafea impreuna si caldura caminului ne suradea mai mult decat o cafenea imbibata cu fum si privirile barmanitelor studente zgaindu-se de cum intri. Si iata ca simt nebunia mea, a folosit Parfumul; stie ce efecte are asupra mea. Dar stabilisem sa ma abtin, nu?
- Miroase foarte bine!
- Da, din intamplare fac cafea.
ridiculitati care altadata erau saruturi si imbratisari. Ce enervant imi parea in momentul acela! Nu putea pur si simplu sa se aseze, sa isi soarba cafeaua si sa plece? Sa nu fiu nevoita sa ii aud vocea superba dimineata si sa ii vad ochii rapitori de barbat fatal mie. Ma simt prizoniera in preajma lui, e langa mine cu atingere interzisa. Vrea sa ii povestesc de mine. Ce tampit! 'Taci din gura!!' ' de ce nu imi mai aude gandurile ca altadata?
- Somnoroasa. Uite, matinala sa fac cafea cu miros bun.
- Are gust bun.
Doar m-am trezit cu noaptea in cap sa o fac; de fapt adormisem pe la 3 cu capul pe birou si m-a trezit ceasul la 8. Cred ca inca sunt ciufulita, dar lui ii placea.
- Dar in rest de somnoroasa?
- Ma descurc. Saptamana asta am avut mai mult noroc decat cealalta. Mi-au venit idei noi si stii ca inceputul primaverii mi-e drag.
- Si tu lui.
Mda, cum ziceam.. de ce nu tace? Doar sa taca si sa fie respingator nu stie.
- Mai vrei zahar?
-Nu. Am 2 cubulete.
Si tace un minut. Parca suntem iar in pragul usii.
- Azi am sedinta foto cu 3 copilasi. Afara. Pe afara...Stii.. baloane, vata de zahar, balonase de sapun...
Imi privea gesturile. Oare are cafeaua efecte noi asupra lui?
- Sunt draguti! Au si nume frumoase.
Sorbim din cafea in acelasi timp si apoi evit sa il privesc; imi studiez suvitele reflectate in cafea.
- Crezi ca nu mai avem cuvinte de adresat? vocea mea
- Eu nu cred nimic. Vad si simt. Stam la o masa impreuna, bem cafeaua noastra in fata geamului prin care mi-ai facut cu mana de atatea ori.. Ce se poate spune mai mult de atat?
- Nimic? Doar atat? Eu in schimb cred! Am crezut mereu!
- Poate de aceea faci cafea atat de buna. Mi-a fost dor de ea.
' Idiotule!'
- Atunci bea-o pe toata!
- Totusi o sa mai las o picatura in ceasca. Sa nu te laud exagerat ca o sa crezi prea mult.
- Vezi sau simti asta?
- Esti un pitic afurisit! Picioarele m-au adus spre tine sa beau cafeaua in prezenta ta, caci lumea mi s-a schimbat si asta e lumea noastra.
Ne privim ca in vremurile bune. Se ridica brusc impingand ceasca.
- Si totusi imi vine sa urlu!
- Putem sa nu ne certam azi te rog?
- Bine ciufulito!
Pleaca. Nu tranteste usa.

Piticele mele

2010-03-20T18:32:00.004+02:00

M-am declarat fan al stelelor. Sunt niste fiinte rabdatoare si incredibil de mici, ca mine. Imi place stilul lor de viata; sunt invizibile cand vor si fac intunericul oamenilor mai aromat de lumina. Sunt printese. Se intrec in baluri dansante si incanta priviri prin simpla lor prezenta. Un deliciu nocturn, nebunia de stele e un pazitor al viselor pana la lasarea palcului de dimineata. Scanteiaza, mangaie, locuiesc intinsul cerului. Am descoperit in ele un camarad in noaptea insomniilor; zambim si rascolim tinuturi indepartate. M-au insotit chiar si in universul meu, in evadarea mea spre libertatea simtirilor si a gandurilor.
Piticele mele imi limpezesc ziua incarcata de realitati si iata-ma pasare maiastra in bezna, o Alice in Tara Minunilor. Spun ca stelele imi apartin. Doar mie! Suntem spirite nocturne, m-au contopit cu pulberea lor. Si cand cad, le ridic pe cerul lumii mele; ce de vise stralucitoare colectez! Ma intrebi ce visez? misterul. Ma intrebi ce face misterul? noaptea. Ma intrebi cine e noaptea? eu si piticele mele.

ed westwick

2010-03-09T00:50:00.001+02:00

snur rosu-alb.

2010-03-03T14:30:00.005+02:00

.............. martisor.
Prima zi de primavara totodata. simt doar ce repede trece timpul! nu conteaza nimic doar razele de soare care se obisnuiesc din nou cu suvitele mele, mov acum. A fost un inceput de primavara frumos, imbucurator, m-a reinviat! cel mai frumos martisor; sa pot sa zambesc din tot sufletul si sa ating un coltisor de fericire. exista, nu trebuia sa ma fi indoit vreodata!
Am daruit martisoare, simboluri ale afectiunii si am primit la randul meu. Lumea e mai luminoasa si oamenii zambesc mai mult. E mai mult decat frumos!
[ am racit:)) , dupa marele frig, efecte intarziate asupra mea]
doar sentimente delicioase, cu un snur rosu- alb in piept cant iubirea impartasita!
Si s'a dat startul la alegerea babelor-----3! e soare, un an fericit sa am!

13

2010-02-27T02:08:00.004+02:00

UNU. imi chem amintirile
DOI. veghez asupra acestui trecut in care se afla un viitor
TREI. daram hotarele auto-promisiunilor
PATRU. slaba si parasita, am infinitul drept ocrotitor
CINCI. gust neobisnuitul, fara amestecul gandirii
SASE. haosul are de gand sa restabileasca ordinea
SAPTE. sunt prea dezordonata! :)
OPT. intalnesc o parada de sentimente...
NOUA. admir lumea aceasta cu valori nestatornice
ZECE. ascult fara sa aud
UNSPREZECE. refuz iubirea ce nu mi se ofera
DOISPREZECE. e dispret corectat indeajuns prin dragoste
TREISPREZECE. mi-e un dor continuu de tine

2010-02-25T17:40:00.000+02:00

prima

2010-02-18T20:58:00.006+02:00

O noua zi, o zi de joi urmata de vineri, adica maine. Saptamana aceasta am avut prima proba de bac, oral- romana. hehe! ce organizare! wow. dar a trecut cu bine, mare forfota pentru nimic . iar dragutele calificative s-au dat in functie de cat de bine stii sa vorbesti limba materna! Nu mi-am imaginat niciodata ca voi merge la bac sa vorbesc despre rolul animalelor de companie in dezvoltarea copilului. intr-adevar, un subiect de bacalaureat! daaaar, nu conteaza, sunt experimentata in vorbirea limbii romane : D
peste aceasta, s-au presarat niste zile fara ore, fara profesori/ elevi la scoala, fara sala de clasa si fara bani in portofel. nu, asta nu se pune!:D Am invatat multe lucruri saptamana asta, utile si inedite, care fara indoiala imi vor indruma pasii in viata! sa imi fie cu folos!!

temps passe

2010-02-17T22:29:00.007+02:00

oui, je suis petite!

2010-02-11T20:57:00.005+02:00

O fatza zambind, un pitic om binedispus, un mototol radiind de optimism, o buturuga mica ce rastoarna carul mare; asta sunt eu, la petite fille, puiul de om. Mereu am fost cea mai mica din grupul din care faceam parte. Azi, la 19 ani, am 1.53. Mi-i s-a spus in multe feluri, am un jurnal doar cu porecle, unele care ma deranjau, altele acceptabile; fiecare mi-a dat un nume in functie de cat i-a permis substanta cenusie:)

Am fost complexata de inaltimea mea si poate mai sunt, nu neg, insa ceilalti mi-au impus acest complex. Defectul meu, daca asa se numeste, este vizibil si "hai sa radem putin de el"; au noroc ceilalti ca le sunt defectele ascunse si nu le vedem la o prima privire. Ochii ar trebui sa invete sa vada dincolo de aparente. Nu ma mai ating vorbele 'frumoase' ale unora; eu visez sa ma inalt, iar creierul lor mic viseaza sa devina mare. Ei vor scoate doar ce au in sine, ce poti astepta mai mult? Eu, intr-o lume atat de mare, printre atatia Guliveri si semne de intrebare, imi vad de centimetri mei. Ce conteaza ca pachetelul e mic daca incape in el tot ce trebuie si mai ramane loc. Il mangaie acelasi soare ca pe celelalte, il coloreaza un curcubeu, il uda un strop de ploaie de vara si infloreste imprastiind parfum bezmetic de ademenitor. E bine stiut ca marele e format din mic, nu invers; oceanul din picaturi de sare, cerul din stele, lanul din spice de grau, floarea din petale netede, lumea din suflete de oameni. LA PETITE FILLE vede asadar, intregul depinzand de ea. Isi stie rolul asigurat si de neinlocuit si, cu usurinta, patrunde in circuitul gasirii locului ideal.

nu va mai obositi sa ma aratati cu degetul! sunt eu, micutza care v-a depasit de mult.

cinq foulles

2010-02-06T16:16:00.001+02:00

poezie [Octavian Paler]

2010-02-05T18:26:00.004+02:00

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete, ale oamenilor mari si caracterelor meschine, ale profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza,
pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine
pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

imagination

2010-02-04T01:44:00.001+02:00

ma gandeam sa ma gandesc putin la interiorul meu. sa-i arunc o privire, tarzie de altfel. am hoinarit toata ziua, la propriu, si acum incerc sa imi incalzesc simturile si sa ajung la interior. Da, am gonit pe sub fulgii mari de zapada si intuneric, pana am dat peste sufletele ce le cautam. Azi am zambit, am zbierat, am dormit, am privit urat, am ras in hohote spre sfarsit.al zilei
Filmul ce l-am vazut asezata in doua fete, prietene, mi-a soptit imaginatie. enervanta imaginatie unora, mai ales cea pe care o invidiez ca nu am gasit-o eu prima. si cand vad lumea prin visare, ma numesc infinit, rup limitele cu cea mai mica putere. mi-i s-a intamplat de fapt, ca nu mai rabdam terminarea filmului si il produceam pe al meu, iar mai tarziu, am vazut cateva secvente din filmarile unuia dintre sufletele cautate si am realizat ce usor e sa visez, ceva complicat? RIEN. doar cand vezi limita in stanga ta, dar faci dreapta-mprejur. m-a enervat tot ce am vazut azi, adica nu m-a interesat absolut deloc. m-a enerveaza ca nu ma ajuta deloc timpul, nici lumea, nici eu, sa nu mai vreau atata bine pentru lume. ma decid imediat ce sa visez asta noapte. imediat ce inchei cu un punct.

daca vreodata o sa se termine imaginatia, am rezerve. atu. PUNCT

simplement

2010-02-01T00:34:00.000+02:00

nu am sa ma mai jignesc; de aceea ma simt ranita cand ma identific cu sine. Dar nu mai citesc Cioran, nu mai suport eul negandu-si umanitatea. si ma opun denepatrunsului! un soare pentru fiecare si iata cum intelegi ca-chaque jour etait fait pour etre vecu, non pour quitter ce monde-

mais, tous les etres de le terre etaient capables d'entendre en leur coeur? nu! eu am descoperit simplitatea! e atat de simpla si bine ascunsa, incat, doamne! pare straina omului prezentului. pur si simplu, simplitate ca un sunet de chitara, o foaie de jurnal ratacita, coaja de lamaie, picatura de ploaie calda, puf de papadie enervant, crenguta nou-nascuta batand in geam; nimic mai simplu decat zgomotul furtunii in noapte, timiditatea primului sarut, romanele cu final incert, pijama cu buline de vara, jucariile copilariei din pod- lucruri marunte, dar marete, nepretuite, Dar nu, astea nu conteaza. vrem doar sa ne complicam numaratele clipe de existenta. Imi vine sa plang, cum ne facem rau cu propriile maini.

poate ca simt astfel pe baza celor depanate in ultimele zile.. tzzz, da! m-am simtit bine, ieri si astazi am depanat amintiri in familie, nimic mai frumos! plus ca am persoanele dragi alaturi. simplitatea si inocenta copilariei si vremurilor apuse sunt in Mare contrast cu prezentul si astfel dau nastere nostalgiei.

sa fie considerata o simpla marturisire patetica a unui suflet indoielnic.

P.S : e vacanta

2010-01-31T01:24:00.001+02:00

2010-01-31T01:21:00.000+02:00

2010-01-31T01:16:00.000+02:00

le syndrome LUNDI

2010-01-31T00:53:00.000+02:00

cu inceputul nu rezolv nimic, mereu finalul starneste interesul. sau interesele.
Imi ticaie ceasul in cutia craniana si in negrul beznei vad acul rotindu-se in jurul unui punct rosu, de la o cifra la alta. precum oamenii, cautatori cautati de alti cautatori cautand ceea ce cautarile cauta sa caute in procesul lor de cautare. Ce tot cautam? M-am pierdut; ma mir ca nu am facut-o mai devreme! E ciudat pana la bizar cum tot caut chiar si din prisma derutarii.
M-am intins sa ma odihnesc; gasesc acest lucru uneori o slabiciune, dar azi se accepta! pt ca e luni, luni pe marti. AM SA ANULEZ ZIUA DE LUNI, sa o scot din 'existentialism'. De lunea viitoare nu mai exista luni, hotarat! Si astfel seara de duminica e mai aproape. Ceasul ticaie in locul muzicii, a povestii de noapte buna; oricum nu mi-am pus castile in urechi de ceva vreme, iar povestile de adormit sunt pentru zilele de luni. NU MAI EXISTA LUNI! tot incerc sa ii explic lui bufi, ursuletul albnegru, impaiat cu vata insufletita, de ce nu sunt stele asta noapte '' pentru ca e luni noaptea, si luni OFICIAL nu mai exista. Sper ca nu l-am ranit. ne incepem visele. Noapte buna LUNI

nouveau manteau blanc

2009-12-21T02:31:00.000+02:00

Suntem albi din nou. Stiu ca iarna trebuia sa vina, dar ma intrebam daca va veni goala. e chiar minunata natura alba, acoperisurile cu un strat generos, stralucitor de zapada ma fascineaza! am dat peste atatea imagini fugitive pe geamul masinii, incat pozele nu au putut face fata. sa ai un paradis la picioare si sa il distrugi... umanitatea. Turlele bisericilor aure, copacii zdrentuiti monstrii sticlosi, banca batranilor masa tacerii, campul intins plapuma alba efemera, oamenii actori grabiti...

Adoram sa fac ingerasi,oameni de zapada cu caciula mov si nas stramb de morcov, sa patinez pe cea mai subtire gheata, sa iau saniuta in spinare si sa o cobor pe deal,asteptand sa urce singura, sa primesc micuta bataie cu bulgari in schimbul uneia mari, sa aud pruncimea urland 'partie!' in bezna si sa sar intr-o groapa cu zapada ca pe o saltea moale. Se adauga spiritul sarbatorilor si mirosul de caldura al familiei si prietenilor. Erau vremuri in care nu doar il adulmecam, il imbratisam. Simteam iubirea, bucuria, sprijinul, copilaria, viata, mangaierea, frumosul, implinirea. Toate veneau cu prima ninsoare. De data aceasta, stelutele inghetate nu au venit pentru mine.
i-am zis ingerului meu ca abia astept sa radem de prezentul asta!:)

E frig rau afara!

mes papillons

2009-12-02T00:07:00.001+02:00

désir mêlé de souvenir

2009-11-25T18:51:00.000+02:00

visez,cu dor...

-la insomniile dulci care ma inveleau si imi purtau pasii de dans ai unor coregrafii expresive;
-la prima rochita, purtata cu drag de o fetita cu parul pana la mijlocul spatelui,rochita mea rosie;
-la diminetile cu soare,dimineti incepand cu dupa-amiaza; razele galbene mangaindu-mi suvitele aspre si ciudat de aiurea aratand;
-la pijamaua de vara, prea portocalie si bulinata, care ma insotea pe taramul luciferic sau paradisiac, depinde;
-la prima aparitie pe scena ca dansatoare, intr-o forfota si un intuneric batator la ochi; senzatii inedite! vis implinit!
-la interviurile luate oamenilor grabiti de pe strada grabita si ea, probabil spre rutina.si inghetata de dupa..
-la gandurile mult prea infantile pentru a fi atinse de rautate si viclenie, sperantele mereu vii si arzandu-mi carnea, rasaritul tuturor ideilor de afirmare in scenariu;
-la prima mea camera, camaruta in care obisnuiam sa fiu doar fetita care, uneori purta rochita rosie si care, NU, isi loveam capul de pereti, carapacea special aranjata pentru protejarea inocentei;
-la piticul care obisnuiam sa fiu nu in urma cu mult timp, pitic fara o alba-ca-zapada, insa cu o poveste adaptata la universul 'eu'
-la apa rece, care imi uda buzele intr-o zi de luni, in cautarea oazei de duminica;
-la primii pasi, primii pasi spre noile mele obiceiuri, obiceiuri oribile de altfel. rosul unghiilor in orele de istorie, asteptand sunetul acela falnic de libertate
-la toate momentele memorabile, care mi-au trezit fiorul pe piele si saruturile bezmatice ale unor baieti cu nume contemporane si plete la moda, savurate pretios si minutios, patrunse mai apoi de alte buze crapate. aerul rece de munte sau de apa sarata a marii
-la orice amintire care ma face sa ma gandesc la ea si care, indiferent de clauza, ma provoaca sa o traiesc din nou ;
-la duminicile in familie, la albumul de familie, la sanul calduros al familiei adunata in jurul bradului impodobit, la bunicul.
-la zapezile june presarate cu saniute, la painea prajita pe soba bunicilor, la jocurile de pe straduta desenata de mana de copil, la embrionul meu, la mine cu ochii albastrii, la stiloul cu care am invatat sa imi scriu gandurile, la papusa din cale afara de frumosa azezata acum pe etajera prafuita, la serialul mamei vazut in ochelarii ei,la noptile hoinarite de umbrele mele si ale lor, lor prieteni, la movul meu
-la clipele in care nu ma gandeam la toate, la nimic.

la même histoire d'amitié

2009-11-23T02:51:00.000+02:00

sunt tot in aceeasi poveste, cu mine si el. De fapt, gresesc,vreau sa spun o poveste. EL si EA, se cearta. Se certasera si inainte, dar acuma era de proportii. Motiv? se pare ca da. Cred ca el simtea ceva mai mult pentru ea decat prietenie. Fetita in cautare de prietenie adevarata are acest deja-vu, deja-vecu cu prietenul cel bun. Nu se poate explica in cuvinte. este groznic, Inca plange EA.
Chiar este punctul culminant al povestei lor de prietenie. cuvinte aruncate fara jena, care parca le adresezi unei persoane pe care o repugni cu scarba, fara sa iti pese de urmele din trecut, de clipele frumoase si de EL si EA. Imposibil de crezut pentru EA cand, cu stupoare, afla ca EL considera timpul petrecut alaturi de EA timp pierdut. naruirea increderii, stergerea oricarui sentiment care parea atat de solid si disparitia EL si EA. regrete? da. a doua zi, insa in amorteala insipida care a pus dintr-o data stapanire pe EA, acum nu mai conta nicio scuza. considera totul o forma fara fond. Si s'a terminat totul!

AZI, insa, mai exista acesti doi prieteni. incredibil, dar nicidecum neasteptat, ei si-au refacut legatura, chimia dintre ei, si probabil nu s-a rupt niciodata. Dor? nevoie? adevarata prietenie sau mai mult? iremediabil, nu se stie!se stie doar ca exista.
Da, sunt cei mai buni prieteni. se zice. se vede. se simte. vad ceilalti. simt ei.
Ii vezi pretutindeni, le auzi rasete de la distanta, sunt ca niste aparitii angelice. raspandesc in jurul lor lumina si impacare si vindeca sufletele? sunt un reper, un exemplu, un model de urmat. sunt prieteni, sunt prieteni adevarati. Momentan, pentru ca cei doi planuiesc ca viata sa ii desparta, planuiesc ca peste un an sa se desparta, sa isi urmeze fiecare drumul sau in viata. planuiesc oare sa nu se mai vada toata viata?
Se ivesc indecizii, cerul cade peste mine si corpul ma tradeaza; vreau sa il am mereu alaturi; nu stiu, oare ce sa fac?
Scriu totul intr-o noapte de duminica rastalmacita de amintiri. pentru ca inca s-au intamplat lucururi, mereu altele, dar aceeasi esenta. o EL si EA. acum par mai maturi, dar cu aceeasi minte ludica. nu stiu de cat timp sunt prieteni si chiar nu conteaza acest lucru, din moment ce e posibil ca totul sa se spulbere. nu stiu din vina cui.
Azi noapte vorbeam cu un baiat abia cunoscut, asezati la o masa la un majorat, despre prietenia baiat-fata. el nu credea. eu da. mi-a dat de gandit conversatia. o iubeste pe prietena lui cea mai buna si, din spusele lui, prin infractiunea acestui sentiment intr-o astfel de relatie, nimic nu mai este la fel. l-am contrazis, am facut schimb de povesti si am constatat ca sunt similare.
dupa 10 minute, EA s-a certat cu EL, m-am certat cu cel mai bun prieten.

une histoire d'amitié

2009-11-23T01:56:00.000+02:00

prietenie fata- baiat. Un adevarat fir epic, personaje si actiuni complexe, explicatii fara logica si numeroase momente memorabile. toate aceastea intr'o poveste pe care eu nu o inventez, doar o relatez.
Inceput. Cunoastere, dezvaluiri, compatibilitati. Dar trebuie sa ma conving ca exista prietenie intre feminim si masculin. Cu antecedente pregnante, ma avant, din nou, dans une relation d'amitie avec un gars. Am pornit din start cu o rezerva asupra tipului, insa, iata pe parcurs am scapat de acest handicap initial. o licarire in invalmaseala vietii, in fragilitatea existentei. o dulce companie careia eram aproape convinsa ca ii voi putea dezvalui cele mai tainice ascunzisuri ale fiintei mele. Sunt o fiinta careia ii este frica sa vorbeasca si cu sine insusi; el imi inspira o incredere incredibila si o beautitudine stranie de care doar mai tarziu m-am speriat. Eram un tot. eram noi doi. eram o el si ea amicii, eram tot ceea ce altii si- ar fii dorit sa aibe, eram ceea ce eu doream sa am, eram cei mai buni prieteni. eram si nu stiu daca mai suntem. S- a intamplat demult, mi- i se pare ca doar ieri ne-am cunoscut. Timpul petrecut alaturi de el zboara aievea, ma simt implinita cand ii simt pielea fina. Ca doi bezmetici, 2nebuni incurabili, ne traim existenta in taclale lungi pana dimineata sau certuri nevinoavate urmate de ' amintiri din copilarie'. Plimbari cu Gufi lui, printre troiene de zapada de 2ori mai mare ca mine, sarind pe capitza de fan din cimitir. cred ca am devenit o obisnuinta unul pentru celalalt.
o trambulina pe partie, inghetata de caramel, florile rupte ale mamei, povestea noastra de stan si bran, preluarea functiei de vip, o noapte de film cu mine dormind, o pauza de prietenie, prietenele mele disperate dupa fornetti de cocos cumparati de el, schimb de melodii, alternanta mov- verde, number1 in top, franceza- germana, totul sau nimic... am incepul paginile unui caiet in care sa scriu toate cliseele noastre. Mi' e dor de inceputuri. Spectaculoasa evolutie in viata mea si care, in cele din urma, m-a facut sa cred in prietenie fara interese ascunse. toata viata am cautat un prieten adevarat si chiar daca am crezat ca il am,mereu in final a intervenit ceva mult mai important decat prietenia noastra. Ce prieteni din ccopilarie? ce amintiri de pe ulita plina de praf pe care alergam desculti jucand ' tupu'? ce tu joc cu papusi cu cele mai bune prietene ale mele? toate au mers pe apa sambetei si azi suntem doar niste persoane care se saluta cand se vad dimineata in bus. Dar, timida, mi-am pus sperante in el, in el prietenul care ma intelege, ma sustine si ma obliga sa' i spun ce ma supara. un vanator de zambet al meu.
Poate trebuia sa scriu in timp ce simteam toate acestea. poate, pentru ca s' au intamplat multe de atunci. a intervenit si confuzia, si dezamagirea, si neincrederea, si... pauza pe care o credea interminabila. s' a intamplat demult

2009-11-11T20:11:00.000+02:00

2009-11-11T20:02:00.000+02:00

Rien ne se perd..tout se transforme

2009-11-02T23:12:00.001+02:00

E usor sa stai, fizic sau metafizic, in fata unui interlocutor si sa ii trantesti pasiv cateva intamplari din viata ta, din " vasta" ta experienta. Nici pe departe la fel de usor sa iti exprimi sentimentele vis-a-vis de ceea ce inseamna sau ar trebui sa insemne aceste istorisi;personal, asa imi pare!
'' Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti [..] la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam,cand ma jucam cu baietii de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilariei, parca-mi salta si acum inima de bucurie!''. Asa se exprima Ion Creanga, omul ce si-a trait copilaria toata viata. Dar toti avem" o casa parinteasca" exact ca cea din Humulesti nu?
Nu stiu ce se intampla cu mine in ultima vreme... nu mai stiu nimic, ce vreau, ce simt,ce pot,nu mai inteleg absolut nimic, nu reusesc sa ma adaptez la noile promisiuni pe care sunt silita sa le fac; se dovedesc a fi dezamagitoare in final. Si exact ceea de ce ma temeam, ma supertemeam, m-a inundat: superficialitatea in cantitate industriala. Nu scap de intrebarea de ce exista atata aroganta, mandrie prosteasca, iluzie de superioritate? In fond toti avem 2 maine. 2 picioare. cap, si daca difera culoarea ochilor, lacrimile ii inunda, oricum. Nu vorbesc din punct de vedere intelectual, iar daca as fi acolo, as mentiona faptul ca, tocmai cei '' cultivati cu minus'' sunt geniile zilelor noastre. Paradoxal
Copilaria mea, anii de pruncie- urmele mele fericite paralele cu realitatea. O stiu pe toata, imi amintesc fiecare trunchi de poveste, fiecare gust, miros, sunet revelator si peste toate adaug patura rasului pur, inocent, veritabil. Putin umbrita, dar tot lume fantastica. Atata siguranta, visare, imaginatie brodand o lume schimbata de tine, pamant stralucitor de viata necunoscuta, prea mult dulce, incat... nu iti ramane loc sa te gandesti ca trebuie sa cresti. Trebuie? Eu vreau sa fiu exceptia. Si chiar sunt.am 1. 52m.
Intr-o zi, vara. primavara. toamna. iarna. nu stiu. Sau poate fi noapte. Nici asta nu mai stiu, pur si simplu toate au disparut! E posibil sa existe ' hocus pocus '? da. credintele copilaresti s-au intors impotriva universului meu. Nu am invatat care e urmatorul pas, unde este clopotul de sticlav sa ma ascund sub el? Pe la 7 ani aveam o viziune cu mine-omul privind spre mine- copilul. Stateam si ma uitam la mine tanjind, cu o sete nebuna in privire,dar cu multa iubire. Am plans, eu zambeam din fereastra timpului iubindu-ma mica. Acum, vad fetita de 7ani. Se joaca cu nasturii, jucariile ei preferate, ore in sir, imi face cu mana, imi zambeste. e fericita. Eu, omul,vars lacrimi de dor.
Copilaria am pierdut-o, dar am transformat-o intr-o amintire destul de hranitoare, incat sa fiu toata viata o copila. transformata

2009-11-02T04:03:00.000+02:00

ma situez ireversibil in categoria persoanelor pozitive si incerc sa nu ma las acaparata de o lume a amortelii si a negativismului, in care traim nu pentru ceea ce avem , dar pentru ceea ce am putea avea, pentru ceea ce am pierdut, dar pentru ceea ce speram sa obtinem!

debutant

2009-11-02T03:51:00.000+02:00